DÚBLU² A dubli e adj. s. m. s. f. s. n. 1. Adj. s. m. shi f. (Cantitate) care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult in raport cu o cantitate data; indoit. ◊ Cuvant (sau vorba afirmatzie etc.) cu dublu sens (sau intzeles) = cuvant (sau afirmatzie etc.) cu doua intzelesuri echivoca. ◊ Compuse: dubludecalitru s. m. = unitate de masura de capacitate pentru cereale egala cu 20 de litri; vas avand aceasta capacitate; dubludecimetru s. m. = rigla cu lungimea de 20 de centimetri; dubluster s. m. = unitate de masura pentru volumul lemnelor egala cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcatuit din doua elemente sau partzi egale identice ori asemanatoare; care are loc intre doua elemente; care se face in doua locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dubla = (la unele jocuri cu zaruri) a cadea acelashi numar de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea doua imagini ale aceluiashi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ametzit de bautura. ♦ (Substantivat m.) Dublu baietzi (sau fete mixt) (shi eliptic) = partida de tenis de camp sau de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte. 3. (In sintagma) Minge dubla (shi substantivat f.) = mishcare nereglementara constand (la volei shi la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau (la tenis shi la tenis de masa) in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeashi parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit in comedie care consta in aducerea pe scena a doua personaje identice sau asemanatoare. Din fr. double.

dúblu² ~a [At: HELIADE O. I 364 / V: (inv) dúplu dópla sf / Pl: ~li ~le / E: fr double] 1 a Care este de doua ori mai mare in raport cu o cantitate data Si: indoit. 2 a Alcatuit din doua elemente sau partzi egale identice sau asemanatoare. 3 a Care are loc intre doua elemente. 4 a Care se face in doua locuri. 5 a (Ila) In ~ exemplar In doua exemplare. 6 a (D. cuvinte afirmatzii etc.; ila) Cu ~ sens Cu doua intzelesuri Si: echivoc. 7 a (Ie) A da o ~la A cadea acelashi numar de puncte la ambele zaruri. 8 a Cale ferata alcatuita din doua benzi care pot merge concomitent doua trenuri. 9 sm (SHis ~ baietzi sau fete mixt) Partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori (baietzi fete sau mixt) de fiecare parte. 10 a (Is) Minge ~a Mishcare nereglementara constand (la volei shi la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau la tenis shi la tenis de masa in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeashi parte a terenului sau a mesei de joc. 11 a Care are doua aspecte. 12 a Care se desfashoara pe doua planuri. 13 a Care are doua fetze. 14 a Care este repetat de doua ori. 15 a Sistem de contabilitate in care se inscrie pentru fiecare articol creditul shi debitul. 16 sm (Ic) ~decalitru Unitate de masura de capacitate pentru cereale egala cu 20 de decilitri. 17 Vas avand capacitatea unui dubludecalitru. 18 Contzinutul unui dubludecalitru (16). 19 sm (Ic) ~decimetru Rigla cu lungimea de centimetri. 20 sm (Ic) ~ster Unitate de masura pentru volumul lemnelor egala cu doi metri cubi. 21 (Ie) A vedea ~ A vedea doua imagini ale aceluiashi obiect. 22 (Iae) A vedea tulbure. 23 (Iae) A fi ametzit de bautura.

DÚBLU² A dubli e adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult in raport cu o cantitate data; indoit. ◊ Cuvant (sau vorba afirmatzie etc.) cu dublu sens (sau intzeles) = cuvant (sau afirmatzie etc.) cu doua intzelesuri echivoca. ◊ Compuse: dubludecalitru s. m. = unitate de masura de capacitate pentru cereale egala cu 20 de litri; vas avand aceasta capacitate; dubludecimetru s. m. = rigla cu lungimea de 20 de centimetri; dubluster s. m. = unitate de masura pentru volumul lemnelor egala cu doi metri cubi. 2. Alcatuit din doua elemente sau partzi egale identice ori asemanatoare; care are loc intre doua elemente; care se face in doua locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dubla = (la unele jocuri cu zaruri) a cadea acelashi numar de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea doua imagini ale aceluiashi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ametzit de bautura. ♦ (Substantivat m.) Dublu baietzi (sau fete mixt) (shi eliptic) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte. 3. (In sintagma) Minge dubla (shi substantivat f.) = mishcare nereglementara constand (la volei shi la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau (la tenis shi la tenis de masa) in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeashi parte a terenului sau a mesei de joc. Din fr. double.

DÚBLU ² A dubli e adj. 1. Care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult; indoit. Doza dubla. Ratzie dubla. ▭ Scrisorile exista. Ele alcatuiesc pentru mine o arma dubla. SADOVEANU Z. C. 76. Teofil Steriu ishi incepea ziua cu o cafea cu lapte dubla. C. PETRESCU C. V. 140. ◊ Cuvint (vorba) cu dublu sens = cuvint cu doua intzelesuri; echivoc. In dublu exemplar = in doua exemplare. Dubla barbie v. barbie. ◊ Compuse: dubludecalitru (pl. dublidecalitri) s. m. = unitate de masura a capacitatzii egala cu 20 de litri (folosita la masurarea cerealelor); (concretizat) vas cu capacitatea de 20 de litri; dubludecimetru (pl. dublidecimetri) s. m. = instrument in forma de rigla avind lungimea de 20 de centimetri (folosit la masurarea lungimilor mici); dubluster (pl. dublisteri) s. m. = unitate de masura a volumului egala cu 2 metri cubi (folosita la masurarea cubajului lemnelor). ◊ (Substantivat) Mia cerut dublul pretzului stabilit. 2. Alcatuit din doua elemente sau partzi identice sau asemanatoare. Usha dubla. Caseta cu fundul dublu. Fir dublu. ▭ Incaperea din fund nu mai e despartzita prin coloane ci doar printro dubla draperie. CAMIL PETRESCU T. I 83. ◊ (Adverbial mai ales in expr.) A vedea dublu = a vedea doua imagini ale aceluiashi obiect a vedea tulbure. ◊ (Sport) Dublu (baietzi sau fete sau mixt) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cite doi jucatori de o parte shi de alta. 3. (Sport in expr.) Minge dubla = mishcare nereglementara constind (la volei shi la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau mai multe ori in momentul primirii sau (la tenis shi la tenis de masa) in atingerea mingii de doua ori de pamint sau de masa.

DÚBLU A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. Format din doua obiecte identice sau de aceeashi natura. ♦ (s.m.) Dublu baietzi (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = mishcare nereglementara la volei handbal tenis sau tenis de masa constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

DÚBLU² A I. adj. 1. care este de doua ori mai mare; indoit. 2. din doua obiecte identice sau de aceeashi natura. ◊ (s. m.) ~ baietzi (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. minge ~a = mishcare neregulamentara la volei handbal tenis constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universala care utilizeaza doua personaje identice sau foarte asemanatoare spre a sugera complexitatea realitatzii. (< fr. double)

DÚBLU ~a (~i ~e) 1) Care se repeta de doua ori. 2) Care este de doua ori mai mare; indoit. 3) Care este alcatuit din doua elemente identice sau asemanatoare. /<fr. double

dublu a. 1. indoit: o doza dubla; 2. de calitate superioara: bere dubla.

* dúblu V. duplu.

* dúplu a adj. (lat. duplus it. dóppia fr. double). Indoit de doŭa orĭ maĭ mult: plata garda dupla. Bere dupla superioara in calitate. Ascuns prefacut ipocrit: suflet duplu (Rar). Contabilitate dupla. V. contabilitate. Cu duplu sens cu doŭa intzelesurĭ cum e va daŭ (adica voŭa saŭ pe voĭ). In duplu exemplar doŭa lucrurĭ in loc de unu. Ob. dublu (dupa fr.).

!dublu¹ (desp. dublu) adj. m. pl. dubli; f. dubla pl. duble

+dublu² (desp. dublu) adv. (Cashtiga ~.)

!dúblu¹ (dublu) adj. m. s. m. pl. dúbli; adj. f. s. f. dúbla pl. dúble

dúblu adj. m. (sil. blu) pl. dubli; f. sg. dúbla pl. dúble

dublu

dublu bla.

+dublu clic adj. + s. n. erata

DÚBLU adj. indoit. (A platit un pretz ~.)

DUBLU adj. indoit. (A platit un pretz ~.)

HEMIPLEGIE DÚBLA s. v. diplegie.

HEMIPLEGIE DUBLA s. (MED.) diplegie.

dúblu (dúbla) adj. Care este de doua ori mai mare indoit. Var. (inv.) duplu. Fr. double. Der. dubla s. f. (masura pentru cereale egala cu 20 l) abreviere de la dublu decalitru; dubla vb. (a face sa devina de doua ori mai mare a indoi); dubleu (var. dublé) s. n. (metal placat cu aur; lovitura dubla la jocul de biliard in casa etc.) din fr. doublé; dublet s. n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica vb. (a face un duplicat) din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat s. n. din germ. Duplikat; duplicitate s. f. din fr. duplicité. Var. duplu se explica prin incrucisharea cu ngr. δυπλοῦς › mr. duplu.

DÚBLU A adj. (< fr. double): in sintagmele consoana dubla grafie dubla shi vocala dubla (v.).

contrapunct dublu v. contrapunct rasturnabil.

dubla dublu 1. Coarda d. procedeu al tehnicii de executzie la instr. cu coarde shi arcush permitzand emiterea simultana a doua sunete (acordurile* se executa pe coarde d. arpegiind* doua cate doua coarde). 2. Orchestra* d. cor* d. reunire prin alternare sau prin contopire a doua grupuri de instrumentishti respectiv cantaretzi fiecare din grupuri formand o orch. completa sau un cor complet de voci egale sau mixte. V. antifonie; stereofonie (2). 3. D. concert concert (2) instr. dublu cu doua partide* solistice (destinate unor instr. de acelashi fel de ex. Concertul pentru doua vl. shi orch. in re minor BWV 1043 (1717) de J.S. Bach; unor instr. din aceeashi familie ex. Concertul pentru vl. vcl. shi orch. in la minor op. 102 de Brahms; sau unor instrumente de natura diferita ex. Concertul pentru pian trp. shi orch. de SHostakovici). 4. D. bara v. bara (II 4). 5. D. bemol v. bemol. 6. D. diez v. diez.