DÚBLU² A dubli e adj. s. m. s. f. s. n. 1. Adj. s. m. shi f. (Cantitate) care este de doua ori mai mare sau cuprinde de doua ori mai mult in raport cu o cantitate data; indoit. ◊ Cuvant (sau vorba afirmatzie etc.) cu dublu sens (sau intzeles) = cuvant (sau afirmatzie etc.) cu doua intzelesuri echivoca. ◊ Compuse: dubludecalitru s. m. = unitate de masura de capacitate pentru cereale egala cu 20 de litri; vas avand aceasta capacitate; dubludecimetru s. m. = rigla cu lungimea de 20 de centimetri; dubluster s. m. = unitate de masura pentru volumul lemnelor egala cu doi metri cubi. 2. Adj. Alcatuit din doua elemente sau partzi egale identice ori asemanatoare; care are loc intre doua elemente; care se face in doua locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dubla = (la unele jocuri cu zaruri) a cadea acelashi numar de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea doua imagini ale aceluiashi obiect; a vedea tulbure; b) a fi ametzit de bautura. ♦ (Substantivat m.) Dublu baietzi (sau fete mixt) (shi eliptic) = partida de tenis de camp sau de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte. 3. (In sintagma) Minge dubla (shi substantivat f.) = mishcare nereglementara constand (la volei shi la handbal) in atingerea mingii de catre jucator de doua sau de mai multe ori consecutiv in momentul primirii sau (la tenis shi la tenis de masa) in lasarea mingii sa atinga de doua ori la rand aceeashi parte a terenului sau a mesei de joc. 4. S. n. Motiv folosit in comedie care consta in aducerea pe scena a doua personaje identice sau asemanatoare. Din fr. double.