despuia [At: PRAV. 23 / V: ~poia dispoia / Pzi: ~poi / E: ml dispoliare] 1 vt (Irg; Mol) A jupui de piele. 2 vr (Trs; d. blana jupuita) A se desprinde singura de pe piele. 3 vr (Inv; d. tencuiala) A se coshcovi. 45 vtr A (se) dezbraca pana la piele. 67 vtr (A face sa ramana sau) a ramane intro tzinuta vestimentara excesiv de sumara. 89 vtr (Pgn; pop) A (se) dezbraca. 10 vt (Ilav) Pe ~ate Pana la ultimul ban. 11 vt (Pan; c.i. legume fructe etc.) A scoate coaja. 12 vt (Ban; if. ~poia) A face sa se desprinda de pe cocean. 13 vt (Reg; if ~poiá; c.i. shtiuletzi) A curatza de foi. 1417 vtr (Pan) (A face sa ramana sau) a ramane (fara frunze sau) fara vegetatzie. 18 vt (Pan; c.i. paduri) A defrisha fara mila. 19 vt (D. hotzi banditzi dushmani; c.i. victime) Ashi insushi prin mijloace necinstite (tot) ceea ce are mai de pretz cineva. 20 vt (D. stapani asupritori) A dispune in mod nedrept luarea unor bunuri. 21 vt (Irg; d. tzari regiuni) A depopula. 22 vt (C.i. oameni) A priva de un drept un bun etc. de care se bucurase mai inainte. 23 vt (C.i. opere scrise izvoare etc.) A extrage tot ceea ce prezinta interes in vederea unei cercetari analize etc. Si: a excerpta. 24 vt (Ie) A ~ scrutinul A scoate din urna shi a numara toate voturile obtzinute de candidatzi in alegeri.

DESPUIÁ despói vb. I. Tranz. (SHi in forma despoia adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») 1. (Uneori determinat prin «la piele» sau «pina la piele») A dezbraca a lasa in pielea goala. Gaitzele scai pe soramea o despoaie la piele o gidila o ciup o inveshminteaza cu camasha scoasa din lacra. STANCU D. 179. ◊ Refl. K shi cum ar fi fost sa se imbaieze se despoia de tot putzinul ce avea pe dinsa. M. I. CARAGIALE C. 138. ♦ Fig. (Cu privire la arbori sau la locuri cu vegetatzie) A desfrunzi; a lasa fara verdeatza. Sufla doamne un vint Suflal pe pamint Brazii sai despoaie Paltini sa indoaie. ALECSANDRI P. P. 189. ◊ Refl. De verzish se despoiau Cu nori negri senvaleau Frunzeleshi ingalbineau. ALECSANDRI P. I 107. 2. Ai lua cuiva tot ce are a lasa pe cineva fara nimic; a prada a jefui. Iau din gura omului cea din urma bucatzica de pine il despoaie de cea de pe urma haina. GHEREA ST. CR. II 114. El schimbase patru femei care toate lau despuiat shi jafuit. SLAVICI O. II 384. SHi pindeshte la strimtori De despoaie negustori SHi tot prinde la boieri Dei curatza de averi. ALECSANDRI P. P. 159. ◊ Refl. Trebuie sa fii mai nauc decit totzi naucii de pe lumea asta daca gindeshti k so despoia boierimea k sa te rasplateasca pentru niscai trebi gatamplinite. GALAN Z. R. 39. ◊ (Cu privire la obiectul jefuit) Ia cami sari cu vorba k eu fur din gard! Vreai satzi fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagate de fatatzi ce te legi de mine? Eatzi despoaie gardul. COSHBUC P. I 252. Imparatul Constantin... se deprinsese strashnic a despuia fara rushine capetele de opera ale lumii k sashi impodobeasca cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU S. III 72. 3. (Cu privire la fiintze sau la partzi ale corpului; uneori determinat prin «de piele») A jupui. Optzeci de oi despoaie SHi prin frigari le pun; De surle de cimpoaie Padurile rasun. NEGRUZZI S. II 24. Alelei! pui de ciocoi! De teash prinde la zavoi Satzi dau maciuci sa te moi De piele sa te despoi! ALECSANDRI P. P. 250. ♦ (Rar determinat prin «de coaja») A curatza de coaja; a coji. (Atestat in forma despoia) Parinte Vavila intreba Grigoritza... despoind foarte metodic de coaja un mar domnesc avetzi capre multe in minastire? HOGASH DR. 268. 4. A scoate dintro scriere dintrun registru dintrun dosar etc. tot ce prezinta interes pentru lamurirea unei chestiuni. (Refl. pas.) Pentru aceasta editzie critica sau despuiat toate manuscrisele. ◊ A despuia scrutinul = a scoate din urna shi a numara voturile obtzinute intro alegere. Varianta: despoiá vb. I.

A DESPUIÁ despói tranz. 1) A face sa se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are cu fortza; a prada; a jefui; a jecmani; a jupui. 3) (animale moarte) A curatza de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori plante etc.) A curatza de coaja; a coji; a jupui. 5) (materiale dintrun text dosar sau dintro lucrare publicatzie) A extrage in vederea studierii sau intocmirii unui studiu shtiintzific; a excerpta. ◊ ~ scrutinul a extrage din urna buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. puia] /<lat. dispoliare

A SE DESPUIÁ ma despói intranz. 1) (despre persoane) A se dezbraca in pielea goala; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori arbushti) Ashi lepada frunzishul; a ramane fara frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare

despuià v. 1. a desbraca pana la piele a prada cu totul; 2. a cerceta intr’un mod sumar: a despuia scrutinul; 3. a se lepada: muntzii de verzish se despuiau AL. [Lat. DISPOLIARE].

despoia v vz despuia

despóĭ a ĭa v. tr. (lat. dĭsspǒliere saŭ dĕspǒliare; it. spogliare pv. despolhar fr. dépouiller sp. pg. despojar. Despoĭ dispoĭ despoaĭe despoĭem despoĭatzĭ; sa despoaĭe. V. spoliez). Dezbrac de tot. Jafuiesc prad spoliez: a despoĭa pe cineva de avere. Privez lipsesc: vintu a despoĭat pomiĭ de frunze. A despoĭa scrutinu a cerceta buletinele de vot depuse in urna. In vest despuĭem spuĭatzĭ uĭat. Forma pop. dispoĭ se aude shi’n est shi’n vest.

despuiá (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. despói 3 despoáie 1 pl. despuiém; conj. prez. 3 sa despoáie; ger. despuínd

despuiá vb. (sil. puia) ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. despói 3 sg. shi pl. despoáie 1 pl. despuiém; ger. despuínd

despuia (ind. prez. 1 sg. despoi 3 sg. shi pl. despoaie 1 pl. despuiem)

despoiu poaie 3 poiam 1 imp. poiere inf. s.

DESPUIÁ vb. 1. v. dezbraca. 2. v. excerpta.

DESPUIÁ vb. v. asupri coji defolia deposeda descoji desfrunzi exploata impila impovara jefui jupui napastui naparli oprima oropsi persecuta prada prigoni scutura tiraniza urgisi.

DESPUIA vb. 1. a (se) dezbraca a (se) dezgoli (pop.) a (se) goli (Transilv. Mold. shi Bucov.) a (se) tirshi. (Ce teai ~ asha?) 2. a excerpta. (A ~ un text.)

despuia vb. v. ASUPRI. COJI. DEFOLIA. DEPOSEDA. DESCOJI. DESFRUNZI. EXPLOATA. IMPILA. IMPOVARA. JEFUI. JUPUI. NAPASTUI. NAPIRLI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRADA. PRIGONI. SCUTURA. TIRANIZA. URGISI.

despuiá (despói despuiát) vb. 1. A jupui a scoate pielea. 2. A scoate a dezgoli. 3. A fura a jefui a prada. 4. A examina. Var. despoia. Mr. dispol’u dispul’are megl. dispol’ istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu Hlr. 189; Pushcariu 525; CandreaDens. 492; REW 2602; Tiktin) cf. it. despogliare prov. cat. despullar fr. dépouiller sp. port. despojar. Sensul 4 este un galicism care traduce sensul fr. dépouiller.