18 definitzii pentru discorda

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISCORDÁ pers. 3 discordeaza vb. I. 1. Intranz. A fi in discordantza a nu concorda a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. Din fr. discorder lat. discordare.

DISCORDÁ pers. 3 discordeaza vb. I. 1. Intranz. A fi in discordantza a nu concorda a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. Din fr. discorder lat. discordare.

discordá [At: HELIADE O. II 376 / V: (inv) des~ / Pzi: 3 ~deáza (rar) discórda / E: fr discorder lat discordare] 1 vr (Inv; d. instrumentele muzicale cu coarde pex d. coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 vr (D. corpuri sau d. mushchii corpului aflatzi in stare de incordare) A se destinde. 3 vi A fi in discordantza (2).

DISCORDÁ pers. 3 discordeaza shi (mai rar) discórda vb. I. 1. Intranz. (In opozitzie cu concorda) A fi in discordantza a distona a nu se armoniza a nu se potrivi. 2. Refl. (Invechit despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; in opozitzie cu acorda) A se dezacorda. Sau discordat ghitara!... Pas acum deo acordeaza cu minile inghetzate. ALECSANDRI T. I 78. ◊ Fig. Anul 1848... Toata lumea se arunca in arena politica. Lira lui Lamartine se discorda shi telescopul lui Arago prinse ceatza. NEGRUZZI S. I 335. 3. Tranz. (In opozitzie cu incorda) A relaxa a slabi tensiunea a destinde. A discorda un arc.Fig. O moliciune subita i discordeaza totzi nervii. VLAHUTZA O. A. III 93. Un sentiment de dureroasa izolare i intuneca mintea i discorda vointza. id. ib. 142. ◊ Refl. Dinu se lasa iar pe pintece intinzinduse k un sharcare se discordeaza. SADOVEANU O. III 163. Varianta: descordá vb. I.

DISCORDÁ vb. I. 1. intr. A nu concorda a nu se potrivi. ♦ A fi discordant lipsit de armonie 2. tr. A relaxa a destinde. [P.I. 3 deaza shi (rar) da. Var. descorda vb. I. / < fr. discorder it. lat. discordare].

DISCORDÁ vb. I. intr. a nu concorda a nu se potrivi. ◊ a fi discordant. II. tr. a relaxa. II. refl. (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< fr. discorder lat. discordare)

A DISCORDÁ ~éz 1. intranz. A fi in discordantza; a distona; a dezacorda. 2. tranz. (instrumente muzicale cu coarde) A face sa se dezacordeze; a dezacorda. /<fr. discorder lat. discordare

A SE DISCORDÁ pers. 3 se ~eáza intranz. (despre instrumente muzicale) Ashi pierde constantza tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder lat. discordare

discordà v. a fi discordant: s’a discordat chitara AL.

DESCORDÁ vb. I. v. discorda.

* discordéz v. tr. (d. coarda dupa a acorda; lat. discordare a fi in dezacord). Stric acordu dezacordez: a discorda o chitara. V. destrun.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

discordá (a ~) vb. ind. prez. 3 discordeáza

discordá vb. ind. prez. 3 sg. discordeáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISCORDÁ vb. (MUZ.) a se dezacorda. (Un instrument care sa ~.)

DISCORDA vb. a se dezacorda. (Un instrument care sa ~.)

A discorda ≠ a acorda a armoniza a concorda

Intrare: discorda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discorda
  • discordare
  • discordat
  • discordatu‑
  • discordand
  • discordandu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • discordeaza
(sa)
  • discordeze
  • discorda
  • discorda
  • discordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • discordeaza
(sa)
  • discordeze
  • discordau
  • discordara
  • discordasera
verb (VT4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • discorda
  • discordare
  • discordat
  • discordatu‑
  • discordand
  • discordandu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • discorda
(sa)
  • discorde
  • discorda
  • discorda
  • discordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • discorda
(sa)
  • discorde
  • discordau
  • discordara
  • discordasera
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descorda
  • descordare
  • descordat
  • descordatu‑
  • descordand
  • descordandu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • descordeaza
(sa)
  • descordeze
  • descorda
  • descorda
  • descordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • descordeaza
(sa)
  • descordeze
  • descordau
  • descordara
  • descordasera
verb (VT4)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descorda
  • descordare
  • descordat
  • descordatu‑
  • descordand
  • descordandu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • descorda
(sa)
  • descorde
  • descorda
  • descorda
  • descordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • descorda
(sa)
  • descorde
  • descordau
  • descordara
  • descordasera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

discordaverb

  • 1. intranzitiv A fi in discordantza a nu concorda a nu se potrivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: dezacorda antonime: acorda
    • format_quote Sau discordat ghitara!... Pas acum deo acordeaza cu minile inghetzate. ALECSANDRI T. I 78. DLRLC
    • format_quote figurat Anul 1848... Toata lumea se arunca in arena politica. Lira lui Lamartine se discorda shi telescopul lui Arago prinse ceatza. NEGRUZZI S. I 335. DLRLC
  • 3. tranzitiv A slabi tensiunea. DLRLC DN
    • format_quote A discorda un arc. DLRLC
    • format_quote figurat O moliciune subita i discordeaza totzi nervii. VLAHUTZA O. A. III 93. DLRLC
    • format_quote figurat Un sentiment de dureroasa izolare i intuneca mintea i discorda vointza. VLAHUTZA O. A. III 142. DLRLC
    • format_quote reflexiv Dinu se lasa iar pe pintece intinzinduse k un sharcare se discordeaza. SADOVEANU O. III 163. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.