DEPÚNE¹ depún vb. III. 1. Tranz. A lasa un obiect din mana punandul undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o institutzie bancara) = a lasa o suma de bani (in pastrare la o institutzie bancara). A depune mandatul = a renuntza la o insarcinare incredintzata invocand drept motivare imposibilitatea de a continua indeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere un memoriu etc.) = a inainta a preda forului competent un act (sau o cerere un memoriu etc.) A depune munca (sau efort osteneala etc.) = a munci a se stradui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune juramant(ul) = a) (despre o parte in litigiu sau despre un martor) a se angaja sa spuna tot adevarul in legatura cu faptele unui proces; b) (despre demnitari magistratzi militari) a se angaja solemn sashi indeplineasca indatoririle cu respectarea legilor tzarii. A depune marturie = (despre un martor) a face declaratzii in fatza unui organ de jurisdictzie sau de urmarire penala in legatura cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se inmultzesc prin oua) A elimina ouale (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substantze solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intrun lichid) A se asheza la fund formand sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei part. depus] Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).

depune² [At: (a. 1774) URICARIUL I 175 / V: dap~ dip~ / Pzi: ~un / E: lat deponere] 1 vt A lasa un obiect din mana punandul undeva. 2 vr (D. substantze solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intrun lichid) A se sedimenta. 3 vt (D. animale care se inmultzesc prin oua) A elimina ouale (la un loc potrivit). 4 vt (Fig; ie) A ~ armele A inceta lupta. 5 vt (Fig; ie) A ~ coroana A renuntza la domnie. 6 vt (Fig; cmr; ie) A ~ bilantzul (la tribunal) A da faliment. 7 vt (Ie) A ~ bani (la o institutzie bancara) A lasa o suma de bani (in pastrare la o institutzie bancara). 8 vt (Ie) A ~ mandatul A renuntza la o insarcinare incredintzata invocand drept motivare imposibilitatea de a continua indeplinirea ei. 9 vt (Ie) A ~ un act (sau o cerere un memoriu etc.) A inainta a preda forului competent un act (sau o cerere un memoriu etc.). 10 vt (Ie) A ~ munca (sau efort osteneala etc.) A trudi. 11 vt (Rar; ie) A ~ un examen A da un examen. 12 vt (D. o parte in litigiu sau despre un martor; ie) A ~ juramantul A se angaja sa spuna tot adevarul in legatura cu faptele unui proces. 13 vt (D. unele categorii de oameni shi d. militari; iae) A se angaja solemn sashi indeplineasca indatoririle cu respectarea legilor tzarii. 14 vt (D. un martor; ie) A ~ marturie A face declaratzii in fatza unui organ de jurisdictzie sau de urmarire penala in legatura cu faptele unui proces. 15 vt (Inv) A detrona (un domnitor un ierarh bisericesc) Si: a destitui a caterisi. 16 vt (Ivr; jur) A inainta. 17 vt (Ivr; jur) A face. 18 vt (Ivr; jur) A da. 19 vt (Ivr; jur) A aresta preventiv.

DEPÚNE¹ depún vb. III. 1. Tranz. A lasa un obiect din mana punandul undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o institutzie bancara) = a lasa o suma de bani (in pastrare la o institutzie bancara). A depune mandatul = a renuntza la o insarcinare incredintzata invocand drept motivare imposibilitatea de a continua indeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere un memoriu etc.) = a inainta a preda forului competent un act (sau o cerere un memoriu etc.) A depune munca (sau efort osteneala etc.) = a munci a se stradui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune juramant(ul) = a) (despre o parte in litigiu sau despre un martor) a se angaja sa spuna tot adevarul in legatura cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni shi despre militari) a se angaja solemn sashi indeplineasca indatoririle cu respectarea legilor tzarii. A depune marturie = (despre un martor) a face declaratzii in fatza unui organ de jurisdictzie sau de urmarire penala in legatura cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se inmultzesc prin oua) A elimina ouale (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substantze solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intrun lichid) A se asheza la fund formand sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei part. depus] Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).

DEPÚNE¹ depún vb. III. 1. Tranz. A lasa un obiect din mina punindul undeva (k sa ramina acolo). E simbata seara shi functzionarii din birouri au depus condeiele cu un sfert de ora mai devreme. GALACTION O. I 600. Hasan plecat depune pe cimpul ud de singe Copilul rod in floare ce tremura shi plinge. ALECSANDRI P. III 345. ◊ Fig. Daca vretzi raspundetzimi cind pot veni sa depun omagiile mele la picioarele dvoastra. CAMIL PETRESCU U. N. 217. ◊ A depune bani (la o institutzie bancara) = a da bani in pastrare (la o institutzie bancara de obicei contra unei dobinzi). A depune un act o cerere un raport etc. = a inainta a preda forului competent un act o cerere etc. Mia trimis tata... un raport k sal depun la minister. CAMIL PETRESCU T. II 409. A depune armele = a se preda a se declara invins; fig. a ceda in fatza argumentelor adversarului a se declara convins. O luasem numai cam repede shi ma vedeam in curind silit sa depun armele. M. I. CARAGIALE C. 8. Cu cincizeci mii oameni pasha va loveshte. Armele depunetzi primitzi a va da. Caci cu caii numai va vor sfarima. BOLINTINEANU O. 69. A depune un mandat = a renuntza la o insarcinare incredintzata neputindo duce la indeplinire. A depune juramintul = a jura ashi lua angajamentul solemn de a spune adevarul (in fatza justitziei); ashi lua in mod solemn angajamentul de ashi indeplini datoria (de cetatzean etc.). Nam putut sa depun juramintul. CAMIL PETRESCU T. III 171. A depune un examen = a se prezenta la un examen a da un examen. Veneau acum sa depuna examenul la shcoala statului. GALACTION O. I 57. (Despre animale care se inmultzesc prin oua) A depune ouale = a lepada ouale (la loc potrivit). A depune munca efort osteneala etc. = a munci a se stradui. Incearca in toate felurile depunind adevarate sfortzari insa fara rezultat. SAHIA N. 104. Cu drept cuvint te ashteptai sa fii rasplatit... pentru toate ostenelile ce ai depus in opera ta. ODOBESCU S. III 10. 2. Refl. (Despre substantze solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intrun lichid) A se asheza la fund formind un sediment. Dupa incetarea inundatziilor namolurile se depun acoperind valea (lunca) cu aluviuni... shi ridicind malurile albiei. MINERALOGIA 58. O cantitate echivalenta de cupru se depune pe catod. FIZICA 133. Forme gramaticale: perf. s. depusei part. depus.

DEPÚNE vb. III. 1. tr. A pune a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ◊ A depune bani = a incredintza bani spre pastrare (de obicei unei institutzii); a depune un mandat = a renuntza la o demnitate la o insarcinare speciala care cineva nu o poate indeplini. 2. tr. refl. A cadea sau a lasa sa cada la fund (substantze solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intrun lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozitzie. [P.i. depún perf. s. pusei part. pus. / < lat. deponere cf. fr. déposer dupa pune].

DEPÚNE vb. I. tr. 1. a pune a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredintza bani spre pastrare (unei institutzii); a ~ mandatul = a renuntza la o demnitate la o insarcinare speciala care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intrun proces; b) (despre unii functzionari despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfashura a executa a presta (o munca un efort). II. tr. refl. a cadea a lasa sa cada la fund (substantze solide in stare de suspensie sau dizolvare intrun lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitzie. (< lat. deponere dupa fr. déposer)

A DEPÚNE depún tranz. 1) (obiecte) A lasa din maini punand intrun anumit loc. 2) (bani hartii de valoare etc.) A pune pentru pastrare la o institutzie bancara; a consemna. 3) (acte cereri memorii etc.) A inainta (unui for competent) spre examinare. ◊ ~ mandatul a renuntza la o demnitate la un post invocand diverse motive. ~ munca (sau efort osteneala) a munci cu straduintza. ~ armele a recunoashte k a fost invins shi a inceta sa lupte; a se preda. ~ juramant a) a jura in privintza autenticitatzii faptelor care le declara; b) a jura in mod solemn privind indeplinirea datoriei fatza de patrie. ~ marturie a face declaratzii in fatza unei instantze judecatoreshti sau penale. /<lat. deponere

A SE DEPÚNE pers. 3 se ~ intranz. (despre materii substantze aflate in suspensie) A se asheza la fund sub forma de sediment; a se sedimenta. /<lat. deponere

depune v. 1. a pune jos un lucru; 2. a face un depozit: a depune bani la un bancher; 3. fig. a renuntza a parasi: a depune autoritatea; 4. a scoate din functziune: a depune un rege; 5. a spune inaintea unui tribunal ce shtie despre un fapt; 6. a intemnitza: criminalul a fost depus; 7. a se scapa: a depune un examen. [Lat. DEPONERE].

depúne (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. depún 2 sg. depúi 1 pl. depúnem; conj. prez. 3 sa depúna; ger. depunand; part. depús

depúne vb. → pune

DEPÚNE vb. 1. a lasa a preda. (A ~ geamantanul la gara.) 2. v. preda. 3. v. pune. 4. v. plati. 5. a se asheza a se ashterne a se pune. (Sa ~ mult praf pe...) 6. v. cadea. 7. v. sedimenta. 8. v. desfashura. 9. v. presta. (A ~ un juramant.)

DEPUNE vb. 1. a lasa a preda. (A ~ geamantanul la gara.) 2. a inainta a inmina a preda a prezenta a remite a transmite (pop.) a baga. (Iam ~ intreaga documentatzie; a ~ o cerere.) 3. a pune. (~ pe birou tot ce ai in buzunare.) 4. a achita a plati a varsa. (A ~ prima rata la termen.) 5. a se asheza a se ashterne a se pune. (Sa ~ mult praf pe...) 6. a se asheza a se ashterne a cadea a se lasa a pica. (Sa ~ bruma peste cimpii.) 7. (GEOL.) a se depozita a se sedimenta. (Calcarul sa ~.) 8. a desfashura a duce a efectua a executa a face a indeplini a intreprinde a presta. (~ acolo o munca utila.) 9. a presta. (A ~ un juramint.)