DEPÚNE¹ depún vb. III. 1. Tranz. A lasa un obiect din mana punandul undeva. ◊ Expr. A depune bani (la o institutzie bancara) = a lasa o suma de bani (in pastrare la o institutzie bancara). A depune mandatul = a renuntza la o insarcinare incredintzata invocand drept motivare imposibilitatea de a continua indeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere un memoriu etc.) = a inainta a preda forului competent un act (sau o cerere un memoriu etc.) A depune munca (sau efort osteneala etc.) = a munci a se stradui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune juramant(ul) = a) (despre o parte in litigiu sau despre un martor) a se angaja sa spuna tot adevarul in legatura cu faptele unui proces; b) (despre demnitari magistratzi militari) a se angaja solemn sashi indeplineasca indatoririle cu respectarea legilor tzarii. A depune marturie = (despre un martor) a face declaratzii in fatza unui organ de jurisdictzie sau de urmarire penala in legatura cu faptele unui proces. 2. Tranz. (Despre animale care se inmultzesc prin oua) A elimina ouale (la loc potrivit). 3. Refl. (Despre substantze solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intrun lichid) A se asheza la fund formand sedimente; a se sedimenta. [Perf. s. depusei part. depus] Din lat. deponere (cu sensurile fr. déposer).