DEÓCHI deochiuri s. n. 1. Putere atribuita unor oameni de a imbolnavi pe cei asupra carora ishi fixeaza privirea (cu rautate invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boala pricinuita de aceasta privire; deochetura. ◊ Expr. Dea deochiul = cu admiratzie. (Astazi mai ales in gluma) Sa nu(i) fie (cuiva) de deochi! formula de admiratzie pentru calitatzile fizice ori pentru inteligentza cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] De⁴ + ochi¹.

deochi² v vz deochea

deochi¹ sn [At: EMINESCU P. 188 / V: dio~ dao~ didio~ / Pl: ~ shi ~uri / E: de⁴ + ochi] (In superstitzii) 1 Putere (magica) atribuita unor oameni de a imbolnavi pe cei asupra carora ishi fixeaza privirea (cu rautate invidie etc.). 2 Efect al privirii care deoache (1) Si: deocheat¹ (5) deochetura (1). 3 Boala pricinuita de privirea care deoache (1) Si: deocheat¹ (6) deochetura (2). 4 (Ie) A se trece cu de ~ul sau a se intrece cu de ~ul A se obraznici. 5 (Ie) A trece (pe cineva) cu ~ul A batjocori (pe cineva) afirmand lucruri neadevarate. 6 (Ie) Dea ~ul Cu admiratzie. 7 (Is) Frumusetze de ~ Frumusetze deosebita. 8 (Is; gmtz) Sa nui fie (cuiva) de ~ Formula de admiratzie pentru calitatzile fizice ori pentru inteligentza cuiva (care nu trebuie deocheat). modificata

DEÓCHI (rar 2) deochiuri s. n. 1. Putere (magica) care superstitzioshii o atribuie unor oameni de a imbolnavi pe cei asupra carora ishi fixeaza privirea (cu rautate invidie etc.). 2. Efectul privirii care deoache; boala pricinuita de aceasta privire; deochetura. ◊ Expr. Dea deochiul = cu admiratzie. (Astazi mai ales in gluma) Sa nu(i) fie (cuiva) de deochi! formula de admiratzie pentru calitatzile fizice ori pentru inteligentza cuiva (care nu trebuie deocheat). [Var.: (reg.) dióchi s. n.] De⁴ + ochi¹.

DEÓCHI s. n. 1. (SHi in forma regionala diochi) Putere magica care superstitzioshii o atribuie unor oameni de a imbolnavi pe cei asupra carora ishi fixeaza privirea (cu mirare cu admiratzie sau cu intentzia de a face rau). Ma doare capul. Baiatul cu prajitura... Ce ochi!... Oare sa fi existind deochiul? CARAGIALE O. II 13. Abie zisau shi pe loc K un fulger viu de foc Crunt diochiul au ajuns Pe copii shi iau strapuns! ALECSANDRI P. II 184. 2. Efectul privirii care deoache boala raul pricinuit de ea. Tusha Utza o scuipa k so apere de deochi. SADOVEANU M. C. 78. Sa departeze descinticul sau diochiul. ODOBESCU S. I 198. De diochi de soarte rele SHi de sherpi teoi descinta. ALECSANDRI P. A. 38. ◊ Expr. Dea deochiul = cu admiratzie. Eu nu shtiu de ce privea... Patru asha dea deochiul la ea. SLAVICI la TDRG. (Azi mai ales in gluma) Sa nu(i) fie (cuiva) de deochi! formula care o rosteshte cel superstitzios pentru a feri de efectul rau al privirii sale pe cel care il admira. Ia uitatziva la dinsa ce ochi are sa nu fie de deochi! IBRAILEANU A. 148. Dulcis ochii umbrei tale nu le fie de diochi! EMINESCU O. I 80. Varianta: dióchi s. n.

DEÓCHI n. pop. (in superstitzii) Boala pricinuita de privirea admirativa invidioasa sau rautacioasa a unor persoane care se crede k dispun de o putere magica. /de + ochi

deóchĭ n. pl. chĭurĭ (de shi ochĭ). Farmacare imbolnavire regres produs de privirea cuĭva. Poporu cind aĭ vreo boala a caruĭ cauza n’o pricepe zice k tea deocheat cineva k eshtĭ bolnav de deochĭ. In general k sa fiĭ deocheat trebuĭe sa fiĭ frumos robust inalt bogat norocos k sa se mire lumea. O vita frumoasa shi admirata se poate deochea shi de aceĭa i se impleteshte o panglica roshie in coama orĭ coada. Tot asha cu copiiĭ. Frumos cal! Sa nu fie de deochĭ! N’ar fi de deochĭ! Nu fie de deochĭ! Is expresiunĭ k sa nu se imbolnaveasca orĭ sa nu se uritzeasca. Leac de deochĭ contra deochĭuluĭ. In est pop. dióchĭ. V. descint

dióchi sn vz deochi

deochiu n. vrajire cu ochiul dupa superstitzia populara (avand de rezultat o indispozitziune cu durere de cap insotzita de caldura ushoara ametzeala shi cascaturi): sa nu fie de deochiu!; a se intrece cu deochiul ashi lua prea multa libertate: va prea intrecetzi cu deochiul Cr. [Compus din de ochiu: formatziune analoga cu de dansele de vant etc. indicand origina cauza boalelor corespunzatoare].

dióchĭ V. deochĭ.

deóchi s. n. pl. deóchiuri (sa nutzi fie de deochi!)

deóchi s. n. (sil. deochi) pl. deóchiuri

de deóchi prep. + s. n.

DEÓCHI s. deochetura (pop.) potca (reg.) miratura ravna. (Ii face farmece de ~.)

DEOCHI s. deochetura (pop.) potca (reg.) miratura rivna. (Ii face farmece de ~.)

deóchi deochiuri s.n. (mag.) „Boala ce se capata prin vrajire cu ochii” (TZiplea 1906): „Daca cutare om rau la ochi se uita patrunzator la altul shi nushi aduce aminte de sine atunci acela la care se uita e deocheat. Fiindca suferintza aceasta e crezuta k efect al privirii ochilor ea se numeshte deochi adeca boala provocata de ochii rai. Cel deocheat are dureri de cap putzina fierbantzeala aprinderea fetzii shi nare pofta de mancare shi de regula cade intro stare de molesheala de nu poate lucra nemica. K preservative in contra deochiului mai ales la copii se pun la mana nasturi albi legatzi cu atza sau panglica roshie k privitorii sashi aduca aminte cal pot deochea” (Ioana Ofrin 60 ani Onceshti cf. Barlea 1924 II: 334). In expr. sa nui fie de deochi = formula obligatorie insotzita de gestul formal al scuipatului spre copilul nounascut (Dancush 2010). Din de + ochi (Scriban DEX MDA).

deóchi uri s.n. (mag.) „Boala ce se capata prin vrajire cu ochii” (TZiplea 1906): „Daca cutare om rau la ochi se uita patrunzator la altul shi nushi aduce aminte de sine atunci acela la care se uita e deochiat. Fiindca suferintza aceasta e crezuta k efect al privirii ochilor ea se numeshte deochi adeca boala provocata de ochii rai. Cel deochiat are dureri de cap putzina fierbantzeala aprinderea fetzii shi nare pofta de mancare shi de regula cade intro stare de molesheala de nu poate lucra nemica. K preservative in contra deochiului mai ales la copii se pun la mana nasturi albi legatzi cu atza sau panglica roshie k privitorii sashi aduca aminte cal pot deochea” (Ioana Ofrin 60 ani Onceshti cf. Barlea 1924 II: 334). De + ochi.