deóchi uri s.n. (mag.) „Boala ce se capata prin vrajire cu ochii” (TZiplea 1906): „Daca cutare om rau la ochi se uita patrunzator la altul shi nushi aduce aminte de sine atunci acela la care se uita e deochiat. Fiindca suferintza aceasta e crezuta k efect al privirii ochilor ea se numeshte deochi adeca boala provocata de ochii rai. Cel deochiat are dureri de cap putzina fierbantzeala aprinderea fetzii shi nare pofta de mancare shi de regula cade intro stare de molesheala de nu poate lucra nemica. K preservative in contra deochiului mai ales la copii se pun la mana nasturi albi legatzi cu atza sau panglica roshie k privitorii sashi aduca aminte cal pot deochea” (Ioana Ofrin 60 ani Onceshti cf. Barlea 1924 II: 334). De + ochi.