opțiuni
  • info

15 definiții pentru dejuga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

dejugá [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiugá, ~jgiun~, dijiugá, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjugá (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.

A DEJUGÁ dejúg 1. tranz. (boii) A elibera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (într-un loc oarecare). /<lat. disjugare

dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).

dăjuga v vz dejuga

DESJUGÁ vb. I v. dejuga.

dejúg V. dezjug.

desjúg V. dezjug.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dejugá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejúgă

dejugá vb., ind. prez. 1 sg. dejúg, 3 sg. și pl. dejúgă

dejuga

dejug, -gat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A dejuga ≠ a înjuga

Intrare: dejuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dejuga
  • dejugare
  • dejugat
  • dejugatu‑
  • dejugând
  • dejugându‑
 singular plural
  • dejugă
  • dejugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dejug
 (să)
  • dejug
  • dejugam
  • dejugai
  • dejugasem
a II-a (tu)
  • dejugi
 (să)
  • dejugi
  • dejugai
  • dejugași
  • dejugaseși
a III-a (el, ea)
  • dejugă
 (să)
  • dejuge
  • dejuga
  • dejugă
  • dejugase
plural I (noi)
  • dejugăm
 (să)
  • dejugăm
  • dejugam
  • dejugarăm
  • dejugaserăm
  • dejugasem
a II-a (voi)
  • dejugați
 (să)
  • dejugați
  • dejugați
  • dejugarăți
  • dejugaserăți
  • dejugaseți
a III-a (ei, ele)
  • dejugă
 (să)
  • dejuge
  • dejugau
  • dejugară
  • dejugaseră
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desjuga
  • desjugare
  • desjugat
  • desjugatu‑
  • desjugând
  • desjugându‑
 singular plural
  • desjugă
  • desjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desjug
 (să)
  • desjug
  • desjugam
  • desjugai
  • desjugasem
a II-a (tu)
  • desjugi
 (să)
  • desjugi
  • desjugai
  • desjugași
  • desjugaseși
a III-a (el, ea)
  • desjugă
 (să)
  • desjuge
  • desjuga
  • desjugă
  • desjugase
plural I (noi)
  • desjugăm
 (să)
  • desjugăm
  • desjugam
  • desjugarăm
  • desjugaserăm
  • desjugasem
a II-a (voi)
  • desjugați
 (să)
  • desjugați
  • desjugați
  • desjugarăți
  • desjugaserăți
  • desjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • desjugă
 (să)
  • desjuge
  • desjugau
  • desjugară
  • desjugaseră
dăjuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dejuga, dejugverb

  • 1. tranzitiv A scoate boii din jug. DEX '09 DLRLC
    antonime: înjuga
    • format_quote Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. DLRLC
    • format_quote (și) absolut O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. DLRLC
    • chat_bubble A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat rar A ajunge sau a se opri undeva; a se așeza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: așeza poposi
    • format_quote E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.