DEJUGÁ dejúg vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fara sa dejuge boii incepe a taie copacul sa cada in car deodata. CREANGA P. 46. Dupa ce dejuga boii shii da in ocol... se duce in casa. SHEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capat (in mod provizoriu) unei activitatzi. ◊ Absol. Bejenarii dejugara aprinsera focurile de popas shi mincara. GALACTION O. I 286. O baba uscata se iutzea sa inchida poarta in vreme ce un flacau se apucase sa dejuge. REBREANU R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva a poposi a se asheza. E alta lume de cind a dejugat mosh Marin aici. VLAHUTZA CL. 25. Varianta: desjugá (SEVASTOS C. 303 TEODORESCU P. P. 454) vb. I.