dejugá [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiugá, ~jgiun~, dijiugá, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.