opțiuni
  • info

14 definiții pentru dăndănaie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

dăndănáie sf [At: CREANGĂ, P. 67 / Pl: ~nắi / E: dandana + -aie] 1 (Reg) Poznă1. 2 (Fam) Dănănaie1 (2). 3 (Fam) Scandal. 4 (Reg) Ciudățenie1.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor’sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67.

DĂNDĂNÁIE ~ăi f. reg. 1) Faptă care trezește mirare; bazaconie. 2) Gălăgie mare; tămbălău; tălălău. [Sil. -na-ie] /dandana + suf. ~aie

dăndănáĭe V. dănănaĭe.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

dandanáie sf vz dăndănaie

dandănáie sf vz dăndănaie

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi

dăndănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dăndănáia; pl. dăndănăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboață, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, larmă, năzbâție, năzdrăvănie, pocinog, poznă, scandal, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dăndănaie s. v. BALAMUC. BOROBOAȚĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură

Intrare: dăndănaie
dăndănaie substantiv feminin
  • silabație: -na-ie info
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăndănaie
  • dăndănaia
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăile
genitiv-dativ singular
  • dăndănăi
  • dăndănăii
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăilor
vocativ singular —
plural —
dandanaie substantiv feminin
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dandanaie
  • dandanaia
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăile
genitiv-dativ singular
  • dăndănăi
  • dăndănăii
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăilor
vocativ singular —
plural —
dandănaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăndănaie, dăndănăisubstantiv feminin

regional
etimologie:
  • dandana + sufix -aie. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.