corespúnde vi [At: MARCOVICI D. 470/ 26 / V: (inv) ~ras~ conr~ / Pzi: ~púnd / E: fr correspondre] 1 A fi conform cu ceva Si: a se potrivi. 2 A raspunde la ashteptari dorintze sperantze. 3 A comunica cu ceva. 4 A fi situat in acelashi plan cu ceva. 5 A se afla in dreptul altui obiect. 6 (Inv) A raspunde sentimentelor cuiva. 7 A comunica cu... 8 A fi ashezat simetric in dreptul altcuiva. 9 A coresponda.

CORESPÚNDE corespúnd vb. III. Intranz. (Urmat de determinari in dativ sau introduse prin prep. «cu» «in» sau «la») 1. A fi conform (cu ceva) a se potrivi (cu sau la ceva) a raspunde la ashteptari dorintze sau sperantze. Dezvoltarea relatziilor economice internatzionale pe baza satisfacerii intereselor reciproce shi a respectarii independentzei fiecarei tzari corespunde de asemenea dorintzei tuturor popoarelor. SCINTEIA 1953 nr. 2723. [Sindicatele] lamuresc masele k politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii k ea garanteaza indeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 330 1/2. Acum ma indoiam daca poiana corespunde laudelor mele. IBRAILEANU A. 154. Nai spus nimic... despre o alta pasare care multzi la noi o confunda cu graurele din cauza k ea poarta pe frantzuzeshte un nume ce sar crede k corespunde cu al acestuia. ODOBESCU S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevarului = a fi conform cu adevarul a fi exact. Afirmatzia aceasta nu corespunde adevarului. 2. A fi in legatura sau in comunicare cu ceva; a fi situat in acelashi plan cu ceva a se afla in dreptul altui obiect. Fiecarei camere de la parter i corespunde una la etaj. Forme gramaticale: perf. s. corespunsei part. corespuns.

CORESPÚNDE vb. III. intr. 1. A fi conform (cu ceva) a raspunde la ashteptari. 2. A fi in legatura sau in comunicare cu ceva. [P.i. corespúnd perf. s. nsei part. ns. / cf. fr. correspondre it. corrispondere].

CORESPÚNDE vb. intr. 1. a fi conform (cu ceva) a raspunde la ashteptari. 2. a fi in legatura a comunica cu ceva; a fi situat in acelashi plan cu ceva. (< fr. correspondre)

A CORESPÚNDE corespúnd intranz. 1) A fi potrivit; a coincide prin calitatzi. 2) A fi in raport de simetrie; a fi pe acelashi plan. /<fr. correspondre lat. correspondere

corespunde v. 1. a fi in conformitate de sentimente de idei; 2. a fi in comunicatzie: aceasta camera corespunde cu o galerie.

*corespúnd úns a únde v. intr. (mlat. correspondére. V. raspund). Intretzin o corespondentza: corespund cu cineva pin scrisorĭ. (Fals corespondez). Comunic is in comunicatziune: aceste camere corespund intre ele; Ma potrivesc: unghĭurĭ corespondente gindurile voastre corespund.

corespúnde (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sa corespúnda; ger. corespunzand

corespúnde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. corespúnd; conj. prez. 3 sg. shi pl. corespúnda; ger. corespunzand

CORESPÚNDE vb. 1. v. concorda. 2. v. potrivi. 3. a se potrivi a raspunde. (O masura ce ~ intereselor largi.)

CORESPUNDE vb. 1. a concorda a se potrivi (pop.) a se lovi (prin Mold. shi Bucov.) a se shtimui (inv.) a conglasui a consuna. (Datele obtzinute ~ intre ele.) 2. a cadra a merge a se potrivi (inv. shi reg.) a veni. (Ce faci tu nu ~ cu momentul ales.) 3. a se potrivi a raspunde. (O masura ce ~ intereselor largi.)

corespúnde (corespúnd corespúns) vb. 1. A fi conform cu ceva a se potrivi. 2. A fi in legatura a comunica cu ceva. Din fr. correspondre sau it. corrispondere asimilat la conjug. lui raspunde. Este dublet al lui coresponda vb. (Trans. din germ. korrespondieren) shi corespondarisi vb. (sec. XVIII) cu terminatzia din ngr. Der. corespunzator adj. (care corespunde; conform); corespondent adj.; corespondentza s. f. din fr.