CORESPÚNDE corespúnd vb. III. Intranz. (Urmat de determinari in dativ sau introduse prin prep. «cu» «in» sau «la») 1. A fi conform (cu ceva) a se potrivi (cu sau la ceva) a raspunde la ashteptari dorintze sau sperantze. Dezvoltarea relatziilor economice internatzionale pe baza satisfacerii intereselor reciproce shi a respectarii independentzei fiecarei tzari corespunde de asemenea dorintzei tuturor popoarelor. SCINTEIA 1953 nr. 2723. [Sindicatele] lamuresc masele k politica partidului corespunde pe deplin intereselor oamenilor muncii k ea garanteaza indeplinirea sarcinilor istorice ale clasei muncitoare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 330 1/2. Acum ma indoiam daca poiana corespunde laudelor mele. IBRAILEANU A. 154. Nai spus nimic... despre o alta pasare care multzi la noi o confunda cu graurele din cauza k ea poarta pe frantzuzeshte un nume ce sar crede k corespunde cu al acestuia. ODOBESCU S. III 24. ◊ Expr. A corespunde adevarului = a fi conform cu adevarul a fi exact. Afirmatzia aceasta nu corespunde adevarului. 2. A fi in legatura sau in comunicare cu ceva; a fi situat in acelashi plan cu ceva a se afla in dreptul altui obiect. Fiecarei camere de la parter i corespunde una la etaj. Forme gramaticale: perf. s. corespunsei part. corespuns.