opțiuni
  • info

11 definiții pentru consuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).

CONSUNÁ, consún, vb. I. Intranz. A produce o consonanță. – Din fr. consonner (după suna).

consuna vi [At: COSTINESCU / Pzi: consun / E: fr consonner] 1 (Muz) A produce o consonanță. 2 (Trs; Buc) A fi de acord.

CONSUNÁ vb. I. intr. A produce o consonanță. ♦ (Fig.) A se armoniza, a se acorda. [P.i. 3. consúnă, var. consona vb. I. / cf. fr. consonner, după suna].

CONSUNÁ vb. intr. a produce o consonanță. ◊ (fig.) a se armoniza, a se acorda. (< fr. consoner)

A CONSUNÁ pers. 3 consúnă intranz. (despre sunete muzicale) A produce o consonanță. /<fr. consonner

CONSONÁ vb. I. v. consuna.

*consún, a -á v. intr. (lat. cónsono, -áre, sun împreună). Concord, mă potrivesc, sînt în consonanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consuná (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 consúnă

consuná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. consúnă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONSUNÁ vb. v. concorda, corespunde, potrivi.

consuna vb. v. CONCORDA. CORESPUNDE. POTRIVI.

Intrare: consuna
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consuna
  • consunare
  • consunat
  • consunatu‑
  • consunând
  • consunându‑
 singular plural
  • consună
  • consunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • consun
 (să)
  • consun
  • consunam
  • consunai
  • consunasem
a II-a (tu)
  • consuni
 (să)
  • consuni
  • consunai
  • consunași
  • consunaseși
a III-a (el, ea)
  • consună
 (să)
  • consune
  • consuna
  • consună
  • consunase
plural I (noi)
  • consunăm
 (să)
  • consunăm
  • consunam
  • consunarăm
  • consunaserăm
  • consunasem
a II-a (voi)
  • consunați
 (să)
  • consunați
  • consunați
  • consunarăți
  • consunaserăți
  • consunaseți
a III-a (ei, ele)
  • consună
 (să)
  • consune
  • consunau
  • consunară
  • consunaseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • consona
  • consonare
  • consonat
  • consonatu‑
  • consonând
  • consonându‑
 singular plural
  • consonă
  • consonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conson
 (să)
  • conson
  • consonam
  • consonai
  • consonasem
a II-a (tu)
  • consoni
 (să)
  • consoni
  • consonai
  • consonași
  • consonaseși
a III-a (el, ea)
  • consonă
 (să)
  • consone
  • consona
  • consonă
  • consonase
plural I (noi)
  • consonăm
 (să)
  • consonăm
  • consonam
  • consonarăm
  • consonaserăm
  • consonasem
a II-a (voi)
  • consonați
 (să)
  • consonați
  • consonați
  • consonarăți
  • consonaserăți
  • consonaseți
a III-a (ei, ele)
  • consonă
 (să)
  • consone
  • consonau
  • consonară
  • consonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consuna, consunverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.