14 definitzii pentru conjuga
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CONJUGÁ conjúg vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb dupa persoana timp mod shi diateza. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se imbina a se impleti a se uni. Din fr. conjuguer lat. conjugare.
CONJUGÁ conjúg vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb dupa persoana timp mod shi diateza. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se imbina a se impleti a se uni. Din fr. conjuguer lat. conjugare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de Joseph
- actziuni
conjugá [At: PANN E. V. 21/8 / Pzi: ~júg / E: fr conjuguer lat conjugare] 1 vt (Iuz) A uni prin casatorie. 2 vt (Grm) A modifica formele unui verb dupa persoana timp mod diateza. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil. 4 vr (Fig) A se imbina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONJUGÁ conjúg vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb dupa persoana numar timp mod shi diateza intro inshirare metodica. A conjuga un verb neregulat. ◊ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (dupa persoana numar timp etc.). Verbul «a avea» se conjuga la toate timpurile shi la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni a se imbina a se impleti. Stive de porumb shi stravechi morminte se inshira pe deasupra cimpiei... shi se conjuga intre ele. BOGZA C. O. 390.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CONJUGÁ vb. I. 1. tr. refl. (Despre verbe) A(shi) modifica formele dupa persoana numar timp mod shi diateza. 2. tr. refl. (Fig.; rar) A (se) uni a (se) imbina a (se) impleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer cf. lat. coniugare].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CONJUGÁ vb. tr. refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica dupa persoana numar timp mod shi diateza. 2. a (se) uni a (se) imbina a (se) impleti. (< fr. conjuguer lat. coniugare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A CONJUGÁ conjúg tranz. A face sa se conjuge. /<fr. conjuguer lat. conjugare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE CONJUGÁ se conjúga intranz. 1) (despre verbe) A se modifica dupa categoriile gramaticale specifice (mod timp persoana numar shi diateza). 2) fig. A se uni intro anumita ordine. /<fr. conjuguer lat. conjugare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
conjugà v. Gram. a reuni sau rosti in ordine gramaticala diferitele forme ale unui verb.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*conjúg a á v. tr. (lat. cónjugo áre d. con impreuna shi jugare a uni. V. jug injug ajung). Gram. Schimb un verb dupa forma mod timp numar saŭ persoana precum: fac facĭ face.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
conjugá (a ~) vb. ind. prez. 3 conjúga
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
conjugá vb. ind. prez. 1 sg. conjúg 3 sg. shi pl. conjúga
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CONJUGÁ vb. v. imbina impleti uni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
conjuga vb. v. IMBINA. IMPLETI. UNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
conjugá (conjúg conjugát) vb. 1. A modifica formele unui verb. 2. A se combina a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX) asimilat lui a injuga. Der. conjugal adj. din fr. conjugal.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT13) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
conjuga, conjugverb
- 1. A modifica formele unui verb dupa persoana timp mod shi diateza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A conjuga un verb neregulat. DLRLC
- 1.1. (Despre verbe) A fi flexibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Verbul «a avea» se conjuga la toate timpurile shi la toate modurile. DLRLC
-
-
-
- Stive de porumb shi stravechi morminte se inshira pe deasupra cimpiei... shi se conjuga intre ele. BOGZA C. O. 390. DLRLC
-
etimologie:
- conjuguer DEX '09 DEX '98 DN
- conjugare DEX '09 DEX '98 DN