CONJUGÁ conjúg vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb dupa persoana numar timp mod shi diateza intro inshirare metodica. A conjuga un verb neregulat. ◊ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (dupa persoana numar timp etc.). Verbul «a avea» se conjuga la toate timpurile shi la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni a se imbina a se impleti. Stive de porumb shi stravechi morminte se inshira pe deasupra cimpiei... shi se conjuga intre ele. BOGZA C. O. 390.