opțiuni
  • info

16 definiții pentru colocviu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLÓCVIU, colocvii, s. n. 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 2. Simpozion. – Din lat. coloquium.

colocviu sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~ii / E: lat colloquium] 1 Discuție pe o temă dată. 2 Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. 3 Simpozion.

COLÓCVIU, colocvii, s. n. Convorbire, discuție (pe o temă dată). ♦ Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium.

COLÓCVIU, colocvii, s. n. Formă de control a cunoștințelor dobîndite de studenți după o perioadă a anului universitar, constînd din discuții între profesori și studenți.

COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire, discuție (științifică). 2. Examinare, control al cunoștințelor care se face pe calea unor discuții între profesori și studenți, elevi etc. [Pron. -viu. / < lat. colloquium – convorbire].

COLÓCVIU s. n. 1. convorbire, discuție (științifică); simpozion. 2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc. (<lat. colloquium)

COLÓCVIU ~i n. 1) Discuție pe o temă științifică. 2) Formă de verificare a cunoștințelor acceptată mai ales în instituțiile de învățământ superior, constând în discuții, lucrări practice sau lucrări de laborator. [Sil. -viu] /<lat. colloquium

colocviu n. convorbire, dialog.

concért-colócviu s. n. (muz.) Concert urmat de un colocviu ◊ „Sala mică a Palatului va găzdui [...] primul concert-colocviu din cadrul ciclului «Concerte-colocvii asupra principalelor forme de expresie ale muzicii de cameră», având ca temă «Liedul».” Săpt. 14 XII 73 p. 12 (din concert + colocviu)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colócviu [viu pron. vĭu] s. n., art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (-vi-i-)

colócviu s. n. [-viu pron. -vĭu], art. colócviul; pl. colócvii, art. colócviile (sil. -vi-i-)

colocviu

colocviu, -vii.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLÓCVIU s. v. conversație, convorbire, dialog, discuție.

colocviu s. v. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colócviu (colócvii), s. n. – Conversație, discuție, taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.

Intrare: colocviu
  • pronunție: colocvĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocviu
  • colocviul
  • colocviu‑
plural
  • colocvii
  • colocviile
genitiv-dativ singular
  • colocviu
  • colocviului
plural
  • colocvii
  • colocviilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colocviu, colocviisubstantiv neutru

  • 1. Convorbire, discuție (pe o temă dată). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: conversație convorbire dialog discuție
    • 1.1. Formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Simpozion. DEX '09 MDN '00
    sinonime: simpozion
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.