optziuni
  • info

16 definitzii pentru colocviu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COLÓCVIU colocvii s. n. 1. Convorbire discutzie (pe o tema data). ♦ Forma de control a cunoshtintzelor dobandite de studentzi care consta in discutzii lucrari de laborator lucrari practice. 2. Simpozion. Din lat. coloquium.

colocviu sn [At: STAMATI D. / Pl: ~i / E: lat colloquium] 1 Discutzie pe o tema data. 2 Forma de control a cunoshtintzelor dobandite de studentzi care consta in discutzii lucrari de laborator lucrari practice. 3 Simpozion.

COLÓCVIU colocvii s. n. Convorbire discutzie (pe o tema data). ♦ Forma de control a cunoshtintzelor dobandite de studentzi care consta in discutzii lucrari de laborator lucrari practice. Din lat. colloquium.

COLÓCVIU colocvii s. n. Forma de control a cunoshtintzelor dobindite de studentzi dupa o perioada a anului universitar constind din discutzii intre profesori shi studentzi.

COLÓCVIU s.n. 1. Convorbire discutzie (shtiintzifica). 2. Examinare control al cunoshtintzelor care se face pe calea unor discutzii intre profesori shi studentzi elevi etc. [Pron. viu. / < lat. colloquium convorbire].

COLÓCVIU s. n. 1. convorbire discutzie (shtiintzifica); simpozion. 2. forma de examinare a cunoshtintzelor prin discutzii intre profesori shi studentzi elevi etc. (<lat. colloquium)

COLÓCVIU ~i n. 1) Discutzie pe o tema shtiintzifica. 2) Forma de verificare a cunoshtintzelor acceptata mai ales in institutziile de invatzamant superior constand in discutzii lucrari practice sau lucrari de laborator. [Sil. viu] /<lat. colloquium

colocviu n. convorbire dialog.

concértcolócviu s. n. (muz.) Concert urmat de un colocviu ◊ „Sala mica a Palatului va gazdui [...] primul concertcolocviu din cadrul ciclului «Concertecolocvii asupra principalelor forme de expresie ale muzicii de camera» avand k tema «Liedul».” Sapt. 14 XII 73 p. 12 (din concert + colocviu)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

colócviu [viu pron. vĭu] s. n. art. colócviul; pl. colócvii art. colócviile (vii)

colócviu s. n. [viu pron. vĭu] art. colócviul; pl. colócvii art. colócviile (sil. vii)

colocviu

colocviu vii.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COLÓCVIU s. v. conversatzie convorbire dialog discutzie.

colocviu s. v. CONVERSATZIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUTZIE.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colócviu (colócvii) s. n. Conversatzie discutzie taifas. Lat. colloquium (sec. XIX0.

Intrare: colocviu
  • pronuntzie: colocvĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colocviu
  • colocviul
  • colocviu‑
plural
  • colocvii
  • colocviile
genitiv-dativ singular
  • colocviu
  • colocviului
plural
  • colocvii
  • colocviilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

colocviu, colocviisubstantiv neutru

  • 1. Convorbire discutzie (pe o tema data). DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: conversatzie convorbire dialog discutzie
    • 1.1. Forma de control a cunoshtintzelor dobandite de studentzi care consta in discutzii lucrari de laborator lucrari practice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Simpozion. DEX '09 MDN '00
    sinonime: simpozion
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.