conversație sf [At: (a. 1825) BV III, 466 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conversation, lat conversatio, -onis] 1 Discuție. 2 (Rar) Fel de a vorbi.

CONVERSÁȚIE, conversații, s. f. Discuție, convorbire. Ar vrea să i se aducă biletele, nu să i se facă conversație. DUMITRIU, B. F. 75. După cele obicinuite întrebări și răspunsuri, conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ◊ Fel de a vorbi, de a discuta. Avea o voce muzicală și conversația elegantă. BART, 106. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conversațiúne (GHICA, S. 249) s. f.

CONVERSÁȚIE s.f. Discuție, convorbire. [Gen. -iei, var. conversațiune s.f. / cf. fr. conversation, lat. conversatio – frecventare].

CONVERSÁȚIE s. f. discuție, convorbire. (< fr. conversation, lat. conversatio)

CONVERSÁȚIE ~i f. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; convorbire; dialog. 2) Manieră de a conversa. 3) Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții; negociere. ~ secretă. ~ diplomatică. [Art. conversația; G.-D. conversației; Sil. -ți-e] /<fr. conversation, lat. conversatio, ~onis

conversațiune sf vz conversație

CONVERSAȚIÚNE s.f. v. conversație.

conversați(un)e f. 1. convorbire familiară; 2. arta sau modul de a conversa.

*conversațiúne f. (lat. conversátio, -ónis, intimitate, frecŭență). Acțiunea de a conversa, convorbire. Ceĭa ce s’a conversat: o conversațiune interesantă. – Ob. -áție. Fals -rzáție (după germ.). V. taĭfas.

conversáție (-ți-e) s. f., art. conversáția (-ți-a), g.-d. art. conversáției; pl. conversáții, art. conversáțiile (-ți-i-)

conversáție s. f. (sil. -ți-e), art. conversáția (sil -ți-a), g.-d. art. conversáției; pl. conversáții, art. conversáțiile (sil. -ți-i-)

conversație

conversație.

CONVERSÁȚIE s. v. discuție.

CONVERSAȚIE s. convorbire, dialog, discuție, (livr.) colocviu, (pop. si fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (înv.) voroavă, (înv., în Transilv.) beseadă, (turcism înv.) musaferea, (fam.) parolă, șuetă. (Au întreținut o ~ agreabilă.)

CONVERSÁȚIE s. f. (cf. fr. conversation, lat. conversatio): în sintagma limbaj de conversație (v. limbáj).