opțiuni
  • info

6 definiții pentru cobârlău (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobârlắu sn [At: MARIAN, S. R. I 250 / Pl: ~láie / E: mg kobor, cf cobârnă] (Reg) 1 Loc de adăpost sau de culcuș al ursului, peste iarnă Si: bârlog, vizuină. 2 Coteț (de păsări). 3 Loc (îngrădit) în care se țin mieii.

COBÂRLẮU s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog. – Magh. kóborló.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBÂRLĂU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.

cobîrlău s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cobârlắu, cobârlauă, cobârlaie, s.n. – (reg.) 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc, 1998). 2. Bârlog de urs (ALR, 1961: 679; Borșa). 3. Culcuș ascuns (Grad, 2000; Săcel). – Din magh. kóborló „a hoinări” (Drăganu, DA, cf. DER; DEX); din magh. kóbor „vagabond, hoinar”, cf. cobârnă (MDA).

cobârlắu, -auă, -laie, s.n. – 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc 1998). Bârlog de urs (ALR 1961: 679; Borșa). 2. Culcuș ascuns (Grad 2000; Săcel). – Probabil din cober „coviltir” (< germ. Kobel) + lău; Din magh. kobor, cf. cobârnă (MDA).

Intrare: cobârlău (s.n.)
cobârlău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobârlău
  • cobârlăul
  • cobârlău‑
plural
  • cobârlaie
  • cobârlaiele
genitiv-dativ singular
  • cobârlău
  • cobârlăului
plural
  • cobârlaie
  • cobârlaielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobârlău, cobârlaiesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.