CLÉSHTE cleshti s. m. 1. Unealta alcatuita din doua parghii articulate cu un boltz care serveshte la apucarea intoarcerea tragerea etc. unei piese. ◊ Expr. Ai scoate cuiva vorba (din gura) cu cleshtele = a depune mari insistentze pentru a face pe cineva sa vorbeasca. ♦ Unealta de forma unui cleshte (1) folosita in diverse operatzii. Cleshte pentru carbuni. 2. Fiecare dintre cele doua apendice anterioare in forma de cleshte (1) ale unor crustacee. [Pl. shi: (n.) cleshte] Din sl. klĕšta.

cléshte [At: BIBLIA (1688) 57² / V: cleashta² sf / Pl: ~ti sm (inv) turi sn / E: vsl клешта] 1 sm Unealta din metal sau lemn alcatuita din doua bratze incrucishate shi articulate intre ele pentru manipularea unor piese. 2 sm Cleshte (1) pentru manipulat lemnele shi carbunii din foc. 3 sm (SHfg; ie) A apuca (sau a prinde a strange) pe cineva (k) in ~ A pune (pe cineva) in situatzia de a nu putea scapa. 4 sm (Ivp; ie) A tzine (in) ~ A face cuiva viatza grea. 5 sm (Ivp; ie) Bun de ~ Puternic. 6 sm (Ie) Ai scoate cuiva cuvintele (sau vorba) (din gura) cu ~le A depune eforturi pentru a face pe cineva sa vorbeasca. 7 sm (D. dureri de dintzi; gmtz; ie) A(i) da cu zeama de ~ A merge la dentist. 8 sm Unealta asemanatoare cu cleshtele (1) folosita in diverse operatzii. 9 sm (Inv) Mucar. 10 sm (Inv) Cheie pentru acordat pianul. 11 sm (Inv) Forceps. 12 sn Unealta de dulgherie pentru fixat materialul de prelucrat (sau piesele care se lipesc). 13 sm (Inv; la teascul de stors vin) Argea. 14 sn (Inv) Cleshtar² (1). 15 smn Instrument pentru prins crapi (mari) asemanator unui cleshte (1) fixat pe o prajina. 16 sm (Pes) Instrument care se inshira unditzele Si: cascaci iglitza lopatzica. 17 sm (Inv; shis) Franghia ~lor Unealta cu care se opreshte moara. 18 sn Cleshtar² (2). 19 smn (Reg) Suport din lemn nedefinit mai indeaproape pentru sarea oilor. 20 sm Fiecare din cele doua apendice anterioare k nishte cleshti (1) ale crustaceelor. 21 sm (Ivp; is) ~le capului Creshtetul capului. 22 sm (Inv) Incisivi (de lapte) ai calului. 23 sm Instrument pentru insemnat mieii la ureche Cf potricala. 24 sm (Reg; shis) ~ de viermi Unealta ciobaneasca pentru viermuit. 25 sm (Reg; lpl; ioc lemne rotunde) Dulap.

CLÉSHTE cleshti s. m. 1. Unealta de fier sau de alt metal alcatuita din doua bratze incrucishate shi articulate intre ele care serveshte la apucarea intoarcerea tragerea etc. unei piese. ◊ Expr. Ai scoate cuiva vorba (din gura) cu cleshtele = a depune mari insistentze pentru a face pe cineva sa vorbeasca. ♦ Unealta de fier asemanatoare cu un cleshte (1) folosita in diverse operatzii. Cleshte pentru carbuni. 2. Fiecare dintre cele doua apendice anterioare in forma de cleshte (1) ale unor crustacee. [Pl. shi: (n) cleshte] Din sl. klĕšta.

CLESHTE cleshti s. m. cleshte s. n. 1. (Adesea la pl. cu valoare de sg. precedat de «o pereche de») Unealta de fier sau de alt metal alcatuita din doua bratze articulate intre ele shi incovoiate la un capat spre interior; serveshte la apucatul shi transportul pieselor shi materialelor la intoarcerea pieselor in timpul prelucrarii la separarea lor la smulgerea unui obiect implintat undeva etc. Cleshte de cuie. ▭ SHia pregatit... degetele in forma de cleshte so prind [jucaria]. SAHIA N. 106. Iaca intra shi Chirica pe usha cu un ciocan co dalta shi co pareche de cleshti in mina. CREANGA P. 177. Fig. A scos... dintro putina o scrumbie buna tzinindo atirnata de coada cu cleshtele delicat al degetelor. SADOVEANU B. 177. Ea a plecat singura intunecata cu inima strinsa de teama in cleshtele unei suferintzi mute. BART E. 182. Izbutea Lambrior sa te inshface de mijloc in cleshtele neinvins al miinilor lui ciotoroase. HOGASH H. 75. ◊ Expr. Aprinde (sau a apuca a stringe) pe cineva k in (sau intrun) cleshte = a prinde pe cineva la strimtoare al aduce in imposibilitate de a scapa; a incoltzi al fortza. Fiul craiului vazinduse prins in cleshte... jura credintza shi supunere. CREANGA P. 207. Deodata se auzi... clamp! Capcana se inchise shi prinse laba lupului k intrun cleshte. SHEZ. III 113. Ai scoate cuiva vorba (din gura) cu cleshtele= a decide cu greu pe cineva sa vorbeasca. SHi ce mia spus cu cleshtele iam scos! VLAHUTZA la TDRG. 2. Unealta de fier cu care se atzitza focul shi se scot taciunii aprinshi. De ce miam facut cleshtele? K sa nu ma ard zicea ea. CREANGA P. 5. Cind tziuia taciunele... mama il mustra acolo in vatra focului shil buchisa cu cleshtele. CREANGA A. 35. 3. Nume dat picioarelor de dinainte ale racului cu care animalul apuca shi stringe; foarfeci.

CLÉSHTE ~i m. 1) Unealta alcatuita din doua piese incrucishate shi articulate intre ele folosita la apucarea transportarea etc. unor obiecte. ~ pentru carbuni. ◊ Ai scoate cuiva vorba (din gura) cu ~ele a depune eforturi pentru a face pe cineva sa vorbeasca. 2) Fiecare din picioarele anterioare la unele crustacee; foarfece. ~ de rac. [Pl. shi cleshte] /<sl. klešta

cleshte m. 1. unealta de fier spre a tzinea tare strans sau pentru a smulge cuie copci par; 2. unealta de oprit moara (de unde fig. a strange in cleshte pe cineva al duce la stramtoare ai pune sula in coaste); 3. unealta de luat carbuni aprinshi din soba; 4. numele incizivelor calului; 5. ghiarele racului. [Slav. KLIESHTE].

cleshte n. pl. tot asha (bg. klešti vsl. klĭešta pl. klĭešte). Instrument de apucat lucrurĭ ferbintzĭ maĭ ales carbunĭ. Instrument de scos cuĭe cherpeden. Cimbistra. A scoate cuĭva vorbele k cu cleshtele al face cu greŭ sa vorbeasca. A prinde cu cleshtele in cleshte a sili pe cineva sa nu lucreze nimica contra ta. E shi masc. (pl. cleshtĭ) dar ob. neutru: doŭa cleshte (CL. Febr. 1910 CXI). La Dos. pl. cleshtĭ shi cleshturĭ.

!cléshte s. m. pl. cleshti

cléshte s.m. / s.n. pl. cleshti / cléshte

cleshte pl. cleshti (m.)

CLÉSHTE s. 1. v. forceps. 2. (TEHN.) (reg.) crivala crivea shurub teasc. (~le este o unealta de lemn a tamplarului.) 3. (TEHN.) capra locash matca plasele (pl.). (~ al dulgherului.) 4. v. cleshtar. 5. (TEHN.) (reg.) argea chingi (pl.) mani (pl.). (~ la teasc.) 6. (ANAT.) foarfece. (~ la rac crab.)

CLESHTE s. 1. (MED.) forceps. (~ este folosit in cazul nashterilor dificile.) 2. (TEHN.) (reg.) crivala crivea shurub teasc. (~ este o unealta de lemn a timplarului.) 3. (TEHN.) capra locash matca plasele (pl.). (~ al dulgherului.) 4. (TEHN.) cleshtar. (Cu ~ dogarul trage cercurile la butoaie.) 5. (TEHN.) (reg.) argea chingi (pl.) mini (pl.). (~ la teasc.) 6. (ANAT.) foarfece. (~ la rac crab.)

cléshte (cleshte) s. n. 1. Unealta alcatuita din doua bratze incrucishate care serveshte la apucarea intoarcerea unei piese. 2. Penseta. 3. Mucarnitza. 4. Spargator de nuci. 5. Instrument de extras dintzi. 6. Instrument de scos cuie. 7. Unealta de dulgherie pentru strins sau scos doage. 8. Ostie de pescuit harpon. 9. Bratze in forma de cleshte ale langustei crabului etc. 10. Nume popular dat suturei occipitale parietale. 11. La cai primii incisivi. 12. Instrument pentru a insemna urechile vitelor. Mr. cle(a)shte megl. cleashti. Sl. klĕšte pl. de la klĕšta (Miklosich Slaw. Elem. 25; Miklosich Lexicon 291; Cihac II 61; Byhan 314); cf. bg. klĕšti sb. klĕste slov. klešč rus. klesti. Der. cleashca s. f. (cleshte; cirlig; unealta stricata vechitura rabla); cleshtar s. n. (unealta dogarului; navod); clesh(t)nitza s. f. (clantza de usha; usha falsa; ciot de creanga); incleshta vb. (a apuca a prinde; a indesa; a stringe in bratze; a stringe a presa); incleshtatura s. f. (epilepsie); descleshta vb. (a dezlega a da drumul a slabi strinsoarea).

a strange (pe cineva) in cleshte / in balamale expr. v. a strange cu usha.

radacina de cleshte expr. extractzie dentara prezentata k leac infailibil pentru durerea de dintzi.