CLESHTE cleshti s. m. cleshte s. n. 1. (Adesea la pl. cu valoare de sg. precedat de «o pereche de») Unealta de fier sau de alt metal alcatuita din doua bratze articulate intre ele shi incovoiate la un capat spre interior; serveshte la apucatul shi transportul pieselor shi materialelor la intoarcerea pieselor in timpul prelucrarii la separarea lor la smulgerea unui obiect implintat undeva etc. Cleshte de cuie. ▭ SHia pregatit... degetele in forma de cleshte so prind [jucaria]. SAHIA N. 106. Iaca intra shi Chirica pe usha cu un ciocan co dalta shi co pareche de cleshti in mina. CREANGA P. 177. Fig. A scos... dintro putina o scrumbie buna tzinindo atirnata de coada cu cleshtele delicat al degetelor. SADOVEANU B. 177. Ea a plecat singura intunecata cu inima strinsa de teama in cleshtele unei suferintzi mute. BART E. 182. Izbutea Lambrior sa te inshface de mijloc in cleshtele neinvins al miinilor lui ciotoroase. HOGASH H. 75. ◊ Expr. Aprinde (sau a apuca a stringe) pe cineva k in (sau intrun) cleshte = a prinde pe cineva la strimtoare al aduce in imposibilitate de a scapa; a incoltzi al fortza. Fiul craiului vazinduse prins in cleshte... jura credintza shi supunere. CREANGA P. 207. Deodata se auzi... clamp! Capcana se inchise shi prinse laba lupului k intrun cleshte. SHEZ. III 113. Ai scoate cuiva vorba (din gura) cu cleshtele= a decide cu greu pe cineva sa vorbeasca. SHi ce mia spus cu cleshtele iam scos! VLAHUTZA la TDRG. 2. Unealta de fier cu care se atzitza focul shi se scot taciunii aprinshi. De ce miam facut cleshtele? K sa nu ma ard zicea ea. CREANGA P. 5. Cind tziuia taciunele... mama il mustra acolo in vatra focului shil buchisa cu cleshtele. CREANGA A. 35. 3. Nume dat picioarelor de dinainte ale racului cu care animalul apuca shi stringe; foarfeci.