6 definiții pentru clamoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.
CLAMOÁRE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clamoáre sfs [At: I. IONESCU, M. 78 / E: lat clamor, -is, fr clameur] (Liv; rar) Strigăte prelungi de nemulțumire, de dezaprobare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clamoáre (livr.) s. f., g.-d. art. clamórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clamoáre s. f., g.-d. art. clamórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clamoaresubstantiv feminin
etimologie:
- clamor, -is DEX '09 DEX '98 DN
- clameur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.