10 definitzii pentru ciuruiala
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CIURUIÁLA ciuruieli s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri straine care se separa de rest dupa ciuruire1. Ciurui1 + suf. eala.
ciuruiála1 sf [At: E. SEVASTOS ap. TDRG / Pl: ~iéli / E: ciurui1 + eala] 1 Ceea ce a fost trecut prin ciur. 2 (Ccr) Corpurile straine separate de ciuruiala (1). 3 (SHis) ~ de ploaie Rapaiala. 45 (Rar) Ciuruire (34).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ciuruiála2 sf vz ciruiala
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CIURUIÁLA s. f. Faptul de a ciurui1; (concr.) corpuri straine care se separa de rest dupa ciuruire1. [Pr.: ruia] Ciurui1 + suf. eala.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de hai
- actziuni
giuruiala sf vz ciuruiala
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ciuruiála s. f. g.d. art. ciuruiélii; pl. ciuruiéli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ciuruiála s. f. (sil. ruia) g.d. art. ciuruiélii; pl. ciuruiéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ciuruiala
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CIURUIÁLA s. v. pleava.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ciuruiala s. v. PLEAVA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ciuruiala, ciuruielisubstantiv feminin
etimologie:
- Ciurui + sufix eala. DEX '09 DEX '98