optziuni
  • info

15 definitzii pentru ciurui (gauri, cerne)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CIURUÍ1 ciuruiesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) gauri in mai multe locuri. 2. Tranz. A trece prin ciur a cerne sau a sorta cu ciurul. Ciur + suf. ui.

CIURUÍ1 ciuruiesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) gauri in mai multe locuri. 2. Tranz. A trece prin ciur a cerne sau a sorta cu ciurul. Ciur + suf. ui.

ciurui1 [At: I. IONESCU C. 122/14 / V: (Ban) ~rai1 ciorai1 / Pzi: ~esc ciurui / E: ciur1] 12 vtr A (se) cerne cu ciurul. 3 vt (Fig; nob) A examina cu atentzie. 45 vtr A (se) gauri in mai multe locuri. 6 vt (Fig) A omori facand numeroase rani (mai ales de glontz). 7 vt (Inv) A carpi ciorapi. 8 vi (D. lichide) A curge k prin ciur. corectata

ciurui3 vt [At: ALRM II/I h. 279 / Pzi: ~esc cirui[1] / E: nct] (Reg) A unge un perete cu pamant.

  1. Neconcordantza de radacina. Probabil ciurui. — Ladislau Strifler

CIURUÍ1 ciuruiesc vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la cereale sau la alte semintze) A trece sau a da prin ciur a cerne cu ciurul. Caraushii descarcau griul shi unii dintre muncitori il vinturau cu lopetzile altzii il ciuruiau in ciururi de sirma. DUNAREANU N. 27. ◊ (Cu privire la nisip sau la pietrish) Piatra calegea SHi mio ciuruia: Marunta cadea Marea raminea. TEODORESCU P. P. 38. 2. A gauri in multe locuri a face ciur. O incursie nemtzeasca il ciuntise in schije de granata. POPA V. 340. Ardal focu gherghef!... Miam ciuruit degitile cu acu. ALECSANDRI T. I 335. SHoim vestit este Vilcan Suflet dres shi trup vrajit Nici de paloshe Ranit Nici de gloantze Ciuruit. TEODORESCU P.P. 554. ◊ Fig. Trec corbii... Pe cerul ciuruit de ploi. LESNEA I. 71. Chipul lui sta alb rece shi linishtit. k shi luna ce se dezveleshte toata dintrun nor shi pare k incremeneshte rotunda shi frumoasa in creshtetul boltzii ciuruite de stele. VLAHUTZA O. A. 163.

A CIURUÍ ~iésc 1. tranz. 1) A trece prin ciur (pentru a curatza sau a sorta); a cerne cu ciurul. ~ secara. 2) A face sa se ciuruiasca. 2. intranz. (despre lichide) A curge k prin ciur facand un zgomot ushor shi continuu. /ciur + suf. ~ui

A SE CIURUÍ se ciúruie intranz. A se gauri in mai multe locuri. Sacul sa ciuruit. /ciur + suf. ~ui

ciuruì v. 1. a cerne cu ciurul; 2. a face gauri mari (de haine).

1) cĭúruĭ shi ĭésc v. tr. (d. cĭur). Gauresc k cĭuru (cu multe gaurĭ): gloantzele ĭaŭ cĭuruit mantaŭa. Munt. Vest. Cern pin cĭur vorbind de grine: puse sa cĭuruĭasca marfa (CL. 1910 697).

giurui2 v vz ciurui

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

ciuruí1 (a ~) (a gauri a trece prin ciur) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ciuruiésc imperf. 3 sg. ciuruiá; conj. prez. 3 sa ciuruiásca

ciuruí (a se gauri a trece prin ciur) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ciuruiésc imperf. 3 sg. ciuruiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ciuruiásca

ciurui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ciuruiesc conj. ciuruiasca)

ciuruesc uiasca 3 conj. uiam 1 imp.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciurui ciuruiesc v. t. (in sport) a inscrie multe goluri echipei adverse.

a ciurui la alivanti expr. (intl.) a lovi la cap.

Intrare: ciurui (gauri, cerne)
ciurui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciurui
  • ciuruire
  • ciuruit
  • ciuruitu‑
  • ciuruind
  • ciuruindu‑
 singular plural
  • ciuruieshte
  • ciuruitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ciuruiesc
 (sa)
  • ciuruiesc
  • ciuruiam
  • ciuruii
  • ciuruisem
a II-a (tu)
  • ciuruieshti
 (sa)
  • ciuruieshti
  • ciuruiai
  • ciuruishi
  • ciuruiseshi
a III-a (el, ea)
  • ciuruieshte
 (sa)
  • ciuruiasca
  • ciuruia
  • ciurui
  • ciuruise
plural I (noi)
  • ciuruim
 (sa)
  • ciuruim
  • ciuruiam
  • ciuruiram
  • ciuruiseram
  • ciuruisem
a II-a (voi)
  • ciuruitzi
 (sa)
  • ciuruitzi
  • ciuruiatzi
  • ciuruiratzi
  • ciuruiseratzi
  • ciuruisetzi
a III-a (ei, ele)
  • ciuruiesc
 (sa)
  • ciuruiasca
  • ciuruiau
  • ciuruira
  • ciuruisera
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giurui
  • giuruire
  • giuruit
  • giuruitu‑
  • giuruind
  • giuruindu‑
 singular plural
  • giuruieshte
  • giuruitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • giuruiesc
 (sa)
  • giuruiesc
  • giuruiam
  • giuruii
  • giuruisem
a II-a (tu)
  • giuruieshti
 (sa)
  • giuruieshti
  • giuruiai
  • giuruishi
  • giuruiseshi
a III-a (el, ea)
  • giuruieshte
 (sa)
  • giuruiasca
  • giuruia
  • giurui
  • giuruise
plural I (noi)
  • giuruim
 (sa)
  • giuruim
  • giuruiam
  • giuruiram
  • giuruiseram
  • giuruisem
a II-a (voi)
  • giuruitzi
 (sa)
  • giuruitzi
  • giuruiatzi
  • giuruiratzi
  • giuruiseratzi
  • giuruisetzi
a III-a (ei, ele)
  • giuruiesc
 (sa)
  • giuruiasca
  • giuruiau
  • giuruira
  • giuruisera
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciurui
  • ciuruire
  • ciuruit
  • ciuruitu‑
  • ciuruind
  • ciuruindu‑
 singular plural
  • ciuruie
  • ciuruitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ciurui
 (sa)
  • ciurui
  • ciuruiam
  • ciuruii
  • ciuruisem
a II-a (tu)
  • ciurui
 (sa)
  • ciurui
  • ciuruiai
  • ciuruishi
  • ciuruiseshi
a III-a (el, ea)
  • ciuruie
 (sa)
  • ciuruie
  • ciuruia
  • ciurui
  • ciuruise
plural I (noi)
  • ciuruim
 (sa)
  • ciuruim
  • ciuruiam
  • ciuruiram
  • ciuruiseram
  • ciuruisem
a II-a (voi)
  • ciuruitzi
 (sa)
  • ciuruitzi
  • ciuruiatzi
  • ciuruiratzi
  • ciuruiseratzi
  • ciuruisetzi
a III-a (ei, ele)
  • ciuruie
 (sa)
  • ciuruie
  • ciuruiau
  • ciuruira
  • ciuruisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ciurui, ciuruiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) gauri in mai multe locuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gauri
    • format_quote O incursie nemtzeasca il ciuruise in schije de granata. POPA V. 340. DLRLC
    • format_quote Ardal focu gherghef!... Miam ciuruit degitile cu acu. ALECSANDRI T. I 335. DLRLC
    • format_quote SHoim vestit este Vilcan Suflet dres shi trup vrajit Nici de paloshe Ranit Nici de gloantze Ciuruit. TEODORESCU P.P. 554. DLRLC
    • format_quote figurat Trec corbii... Pe cerul ciuruit de ploi. LESNEA I. 71. DLRLC
    • format_quote figurat Chipul lui sta alb rece shi linishtit k shi luna ce se dezveleshte toata dintrun nor shi pare k incremeneshte rotunda shi frumoasa in creshtetul boltzii ciuruite de stele. VLAHUTZA O. A. 163. DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece prin ciur a cerne sau a sorta cu ciurul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerne sorta
    • format_quote Caraushii descarcau griul shi unii dintre muncitori il vinturau cu lopetzile altzii il ciuruiau in ciururi de sirma. DUNAREANU N. 27. DLRLC
    • format_quote Piatra calegea SHi mio ciuruia: Marunta cadea Marea raminea. TEODORESCU P. P. 38. DLRLC
etimologie:
  • Ciur + sufix ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.