CHEHAIÁ chehaiele s. f. 1. (Inv. shi reg.) SHef al padurarilor. 2. (Inv.) Slujbash vamal; shef de poshta. 3. (Inv.) Intendent al vizirului sau al unui pasha turc insarcinat cu inspectzia curtzii acestora. 4. (Inv.) Reprezentant al domnilor romani pe langa Poarta Otomana. [Var.: cheháie chiháie s. f.] Din tc. kehaya.

chehaiá sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II 183/21 / V: ~ie chih~ chiháie chiháiu / P: chehaia / Pl: ~hắi / E: tc kehaya kyaya] (Inv) 1 Intendent al vizirului sau al pashei insarcinat cu inspectzia curtzii sale. 2 Reprezentant al domnilor romani pe langa Poarta Otomana Si: capuchehaia. 34 Subofitzer (uneori) locotenent al capitanului. 56 (Cu intzeles neprecizat probabil) Functzionar vamal sau shef de poshta. 7 Primar. 89 Vornic sau vatashel al primariei. 10 (Mol) SHef al padurarilor. 11 (Ic) (Capu)beiu sau beg Loctziitor al Marelui vizir insarcinat mai ales cu afacerile interne shi militare. 12 (Iae) Comandant al general al oshtii turceshti pornita impotriva revolutzionarilor din 1821. 13 (Ic) ~chiatib Secretar al ministrului de interne.

CHEHAIÁ chehaiele s. f. 1. (Reg.) SHef al padurarilor. 2. (Inv.) Slujbash vamal; shef de poshta. 3. (Inv.) Intendent al vizirului sau al unui pasha turc insarcinat cu inspectzia curtzii acestora. 4. (Inv.) Reprezentant al domnilor romani pe langa Poarta otomana. [Var.: cheháie chiháie s. f.] Din tc. kehaya.

CHEHAIÁ chehaiele s. f. (Invechit) 1. Slujbash vamal; shef de poshta. Iordache Pruncu chehaiaua imi adusese podorojna shi iatama iar pe drum. GHICA S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pasha turc insarcinat cu inspectzia curtzii acestora. Acest guvernor general porneshte pe CaraMustafa chehaiaua sa cu un corp de 10000 de turci... sa ocupe Bucureshtii. GHICASH.109. 3. Reprezentant al domnilor romini pe linga Poarta otomana. V. capuchehaie.

CHEHAIÁ chehaiele s. f. (Inv.) 1. Slujbash vamal; shef de poshta. 2. Intendent al vizirului sau al unui pasha turc insarcinat cu inspectzia curtzii acestora. 3. Reprezentant al domnilor romani pe langa Poarta otomana. Tc. kehaya.

CHEHAIÁ ~iéle f. inv. 1) Slujbash la vama sau la poshta. 2) Persoana care administra curtea unui vizir sau a unui pasha. 3) Reprezentant al domnilor romani pe langa Poarta Otomana. /<turc. kehaya

chehaià (chihaià) m. intendentul vizirului al unui pasha shi in special agentul de afaceri al Domnilor numit capuchehaia: daca se ducea colo la Pasha Chihaia il poftia ciubucul sashi bea shi cafea i da Bimbashii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ lit. stapanul casei].

cheháie sf vz chehaia

chihái sn vz chehaia

chiháie sf vz chehaia corectata

CHEHAIE s.f. v. chehaia.

cheháĭ shi (maĭ noŭ) chiháĭ m. shi chehaĭá shi (maĭ noŭ) chihaĭá f. pl. ĭele (turc. kehaya shi kĭaĭa d. pers. kethuda stapinu caseĭ [ket casa shi huda stapin]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pasha. Capuchehaĭ. Ceaush shef peste zece soldatzĭ (Balc. Chehaĭabeĭ al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oshtiĭ turceshtĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f. k sluga pl. aĭ). SHef de padurarĭ. Pin Pt. shi cheĭá (f.) intendent la vie.

chiháĭ m. chiháĭe shi chihaĭá f. V. chehaĭ.

chehaiá / cheháie (reg. inv.) s. f. art. chehaiáua / cheháia g.d. art. chehaiálei / cheháiei; pl. chehaiále / chehắi art. chehaiálele / chehắile

chehaiá / cheháie s.f. art. chehaiáua / cheháia g.d. art. chehaiélei / cheháiei; pl. chehaiéle / chehắi

CHEHAIÁ s. v. capuchehaie.

chehaia s. v. CAPUCHEHAIE.

cheháia (ắi) s. m. 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. 2. Agent al domnitorilor romani la Constantinopol (mai curent capuchehaia). 3. In vechea organizare militara loctziitor ajutor de capitan. 4. Padurar. 5. In satele turceshti magistrat municipal primar. Var. chihaia chihaie. Mr. chihae megl. chiaia. Tc. kahya kehaya „majordom” (SHeineanu II 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς bg. kechaja.