CHEHAIÁ chehaiele s. f. (Invechit) 1. Slujbash vamal; shef de poshta. Iordache Pruncu chehaiaua imi adusese podorojna shi iatama iar pe drum. GHICA S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pasha turc insarcinat cu inspectzia curtzii acestora. Acest guvernor general porneshte pe CaraMustafa chehaiaua sa cu un corp de 10000 de turci... sa ocupe Bucureshtii. GHICASH.109. 3. Reprezentant al domnilor romini pe linga Poarta otomana. V. capuchehaie.