ceatlau sn [At: LET. I 28/26 / V: ~acl~ ~adl~ ~agl~ ~arl~ cegl~ cerl~ cesl~ cet~ ciorlan ciori~ / Pl: ~laie ~leie shi ~lae / E: mg csatló] (Reg) 1 Obiect cu care se cetluieshte ceva. 23 Par sau bucata de lemn tare cu care se rasuceshte funia sau lantzul trecut peste o sarcina (de fan de lemne etc.) spre a o strange cat mai mult Cf bredel renghe sanzau. 4 Aparatoare cu care se leaga de sanie protzapul sau tanjala Si: ganj. 5 (Inv; Mol) Instrument de tortura probabil colac de fier inroshit care se punea in jurul capului cuiva. 6 (Asr) SHervet strans in jurul fruntzii contra durerii de cap. 7 (Psr) Batz scurt trecut pe sub nodul stracatoarei care se invarteshte pentru a se scurge jintuitul din cash. 89 Lemn care prinde loitrele carului in partea anterioara sus (shi corespondentul sau din partea posterioara). 1011 Prajina de lemn sau drug de fier adaugat la o carutza (prins sau legat de crucea sau de inima carutzei) spre a inhama un al treilea cal Si: prashtie lagau. 12 (Pgn; Mol; Buc) Bata. corectata

CEATLẮU ceatlaie s. n. (Regional) Bucata de lemn cu care se rasuceshte funia sau lantzul trecut peste o sarcina (de fin de lemne etc.) spre a o stringe. ♦ Prajina de lemn sau drug de fier adaugat la inima carutzei pentru a inhama un al doilea sau al treilea cal. (Atestat in forma cetlau) Miu sa aruncat pe shalele calului din cetlau. DELAVRANCEA S. 203. ♦ Batz gros; bita ciomag. Varianta: cetlắu s. n.

CEATLẮU ceatlaie s. n. (Reg.) Bucata de lemn cu care se rasuceshte funia sau lantzul trecut peste o sarcina (de fan de lemne etc.) spre a o strange. ♦ Prajina adaugata la inima carutzei spre a inhama inca un cal. ♦ Batz gros; bata ciomag. [Var.: cetlắu s. n.] Magh. csatló.

CEATLẮU ~ie n. pop. 1) Batz gros; ciomag; bata. 2) Lovitura data cu un astfel de batz. 3) Bucata de lemn cu care se strange prin rasucire legatoarea unei sarcini (de lemne de paie etc.). 4) Bara de lemn prinsa de inima carutzei la care se inhama inca un cal. [Sil. ceatlau] /<ung. csatló

ceatlau (cetlau) n. Mold. 1. par mic cu care se strange fanul lemnele in car etc.; 2. prajina de care se leaga un al doilea cal: cal de ceatlau; 3. funia de legat protzapul cu sania. [Ung. CSATLÓ].

ceatlắŭ shi (Ret.) ceaclắŭ n. pl. ắĭe (ung. csatló ĭavasha adica „infrinatoare frina” de unde shi sirb. čatlov). Prajina care se leaga pe supt carutza k sa se poata inhama inca un cal pe linga ceĭlaltzĭ doĭ: un cal inhamat in ceatlaŭ cal in ceatlaŭ (V. pohod prashtie). Cĭomag gros. Lovitura de cĭomag gros. In Ial. cearlaŭ.

cetlau sn vz ceatlau

cetlau n. V. ceatlau.

ceatlắu (reg.) (ceatlau) s. n. art. ceatlắul; pl. ceatláie/ceatlắie

ceatlau s. n. (sil. tlau) art. ceatlaul; pl. ceatláie/ceatlaie^[1]

ceatlau pl. ceatlaie

CEATLAU s. v. cruce.

CEATLAU s. v. aparatoare bata ciomag coarda maciuca.

CEATLAU s. cruce (reg.) flintar magaritza rascol scara (Mold. Transilv. shi Ban.) felehertz (Mold. shi Transilv.) spitza (Transilv.) tecarau. (~ la car sau carutza.)

ceatlau s. v. APARATOARE. BITA. CIOMAG. COARDA. MACIUCA.

ceatlắu (uri) s. n. 1. Batz cu care se fixeaza legaturile. 2. Cric de mashina. 3. Prajina legata la greabanul cailor pentru a permite atelajului a trei cai. 4. Cerc instrument de tortura. 5. Bita ciomag. Var. cetlau. Mag. csatló (Cihac II 480; Mindrescu Elementele ungureshti 148; Gáldi Dict. 87); cf. sb. čatlov. Der. cetlui vb. (a fixa cu un ceatlau; a omori prin gituire; a tortura; a bate a ciomagi) din mag. csatolni.

ceatlắu ceatláie s.n. (reg.) 1. (inv.) instrument de tortura circular care se punea pe cap. 2. bucata de lemn batz cu care se rasuceshte funia sau lantzul trecut peste o sarcina de fan sau lemne. 3. prajina adaugata la inima carutzei spre a inhama inca un cal. 4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeshte ceva; innaditura. 5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protzapul sau tanjala. 6. shervet pus in jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele coshului in partea dinainte sus care se poate shedea. 8. batz gros bata ciomag. 9. lemn gros stalp.