CENÁCLU cenacluri s. n. Grup de literatzi de artishti etc. legatzi prin afinitatzi estetice temperamentale care au aspiratzii program estetic comun shi uneori o publicatzie proprie; reunire periodica a unui asemenea grup. [Pl. shi: cenacle] Din fr. cénacle lat. cenaculum.

cenáclu sn [At: VLAHUTZA D. 261 / V: (inv) cinácul / Pl: ~ri (rar) ee / E: lat cenaculum „loc de cina”] 1 (Bis) Sala in care Iisus Hristos sa intrunit cu ucenicii sai pentru cina cea de taina shi in care apostolii adunatzi au primit Sfantul Duh. 2 (Pex; fig) Grup de literatzi artishti etc. care impartashesc aceleashi idei alcatuiesc acelashi curent. 3 Reuniune a unui cenaclu (2). 4 (Pex) Sala in care este un cenaclu (2).

CENÁCLU cenacluri s. n. Grup de literatzi de artishti etc. legatzi prin afinitatzi estetice temperamentale care au aspiratzii program estetic comun uneori o publicatzie proprie. ♦ Reunire periodica a unui asemenea grup. [Pl. shi: cenacle] Din fr. cénacle lat. cenaculum.

CENÁCLU cenacluri s. n. Grup de literatzi sau de artishti avind o indrumare critica comuna o ideologie comuna; reuniune a unui asemenea grup. V. cerc shcoala. Uniunea compozitorilor din R.P.R. ishi propune sa organizeze concerte reuniuni cenacluri muzicale shi auditzii in care sa se puna in discutzie lucrarile compozitorilor shi problemele creatziei. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 158 5/l. Pl. shi: cenacle (CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 156 11/6).

CENÁCLU cenacluri s. n. Grup de literatzi sau de artishti avand o indrumare critica shi o ideologie comuna; reunire a unui asemenea grup. [Pl. shi: cenacle] Fr. cénacle (lat. lit. cenaculum).

CENÁCLU s.n. Grup de literatzi de artishti etc. care au o ideologie comuna un program literar artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [Pl. uri le. / < fr. cénacle cf. lat. coenaculum sala].

CENÁCLU s. n. grup de scriitori artishti etc. cu o ideologie comuna un program estetic comun; reuniune periodica a unui asemenea grup. (< fr. cénacle lat. cenaculum)

CENÁCLU ~ri n. 1) Grup de oameni (de arta) legatzi printrun program estetic unic. ~ literar. 2) Intrunire periodica a unui astfel de grup cand se citeshte shi se discuta creatzia membrilor sai. /<fr. cénacle lat. cenaculum

*cenáclu f. pl. e (fr. cénacle lat. cenáculum d. cena cina). Mica adunare de intelectualĭ.

cenáclu (naclu) s. n. art. cenáclul; pl. cenácluri

cenáclu s. n. (sil. clu) art. cenáclul; pl. cenácluri

cenaclu pl. cenacluri

cenaclu cluri.

cenáclu (le) s. n. Reuniune de scriitori sau artishti. Fr. cénacle. Der. cenacular adj. latinism care lam gasit folosit numai de Lovinescu.

CENACLU (< fr. cénacle; < lat. cenaculum sala unde se cina) Adunare periodica a unui numar de scriitori (fie colaboratori la aceeashi revista fie avind preocupari comune) in cadrul unor asociatzii profesionale case de cultura shcoli etc. adunare in vederea lecturarii creatziei artistice a membrilor ei shi a discutarii acesteia. Asemenea cenacluri au aparut la noi spre finele secolului al XIXlea (cercul Junimea condus de criticul Titu Maiorescu cenaclul Sburatorul al lui Eugen Lovinescu). Astazi cenaclurile literare se bucura de o bogata pretzuire shi raspindire ele contribuind la formarea shi afirmarea de noi talente literare.