CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați sau de artiști avînd o îndrumare critică comună, o ideologie comună; reuniune a unui asemenea grup. V. cerc, școală. Uniunea compozitorilor din R.P.R. își propune să organizeze concerte, reuniuni, cenacluri muzicale și audiții, în care să se pună în discuție lucrările compozitorilor și problemele creației. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/l. – Pl. și: cenacle (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/6).