cenáclu sn [At: VLAHUTZA D. 261 / V: (inv) cinácul / Pl: ~ri (rar) ee / E: lat cenaculum „loc de cina”] 1 (Bis) Sala in care Iisus Hristos sa intrunit cu ucenicii sai pentru cina cea de taina shi in care apostolii adunatzi au primit Sfantul Duh. 2 (Pex; fig) Grup de literatzi artishti etc. care impartashesc aceleashi idei alcatuiesc acelashi curent. 3 Reuniune a unui cenaclu (2). 4 (Pex) Sala in care este un cenaclu (2).