chimión sm [At: LB / P: ~mion / V: ~meon~ / Pl: ~i / E: tc kimion] (Bot) 1 Mica planta erbacee cu flori mici albeliliachii cu semintze aromatice care se intrebuintzeaza in medicina la bucatarie shi la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2 (Ic) ~ulcapului Zmeoaica (Laserpitium latifolium). 3 (Ic) ~deapa sau ~debalta Mararash (Anethum graveoleus). 4 (ic) ~decamp~salbatic Chimen (Carum Carvi). 5 (ic) ~decampuri Negrushca (Nigella arvensis). 6 (Ic) ~ negru Negrilica (Nigella sativa).

CHIMIÓN s. m. 1. Planta erbacee umbelifera cu frunze penate shi cu flori mici albeliliachii ale carei semintze aromatice se intrebuintzeaza in medicina in bucatarie shi la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimionde apa (sau debalta) = mararash. [Pr.: mion] Din tc. kimyon.

CHIMIÓN m. 1) Planta erbacee umbelifera avand frunze penate shi flori mici ale carei semintze aromatice se folosesc k mirodenii shi in medicina. 2) Semintzele acestei plante; chimen. [Sil. mion] /<turc. kimyon

chimión s. m. (sil. mion)

CHIMIÓN s. (BOT.; Carum carvi) chimen (reg.) secara secarea secarica secaritza tarhon (Transilv.) molotru.

CHIMION s.m. 1. Planta umbelifera bi sau plurianuala spontana sau cultivata ale carei semintze aromatice se intrebuintzeaza in medicina iar in bucataria europeana drept condiment; pop. chimen chimiondecamp chimion salbatic (Carum carvi). 2. Planta umbelifera anuala ale carei semintze aromatice curbate (albe maronii sau negre) mai mari shi mai amare decat ale chimionului autohton sunt folosite drept condiment in bucataria orientala (mai ales chimion alb) shi in cea occidentala in special in amestecuri de condimente pentru fabricarea lichiorului precum shi in farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).