CHIMIÓN s. m. 1. Planta erbacee umbelifera cu frunze penate shi cu flori mici albeliliachii ale carei semintze aromatice se intrebuintzeaza in medicina in bucatarie shi la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimionde apa (sau debalta) = mararash. [Pr.: mion] Din tc. kimyon.