BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

bârfeală sf [At: (ante 1633) ap. GCR 185/19 / V: ~fală / Pl: ~eli, (îrg) ~ele / E: bârfi + -eală] 1 (Înv) Flecărire. 2 (Ban; rar; ccr) Lăudăros. 3 Calomniere.

BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan¹. – Bârfi + suf. -eală.

BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.

BÂRFEÁLĂ ~éli f. Vorbă de ocară lipsită de veracitate; vorbă defăimătoare. /a bârfi + suf. ~eală

bârfeală f. 1. calomnie, vorbe de rău; 2. vorbă de nimica.

BÎRFEÁLĂ, birfeli, s. f. Calomniere, defăimare. Învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65.

bîrfeálă f., pl. elĭ. Calomnie.

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli

bârfeală, -feli.

BÂRFEÁLĂ s. v. calomniere.

BÎRFEALĂ s. bîrfă, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)