BUSHÍ bushesc vb. IV. Tranz. shi intranz. A lovi (cu pumnul) a izbi. ♦ Tranz. A impinge pe cineva cu putere; a imbranci a tranti. Din bg. busha sb. bušiti.

bushí [At: DOSOFTEI V. S. 109/2 / Pzi: ~ shesc / E: bg бушъ] 1 vti A lovi (cu pumnul) Si: a izbi. 2 vt A impinge pe cineva cu putere. 3 vt (Pfm; ie) A ~ rasul pe cineva A izbucni in ras.

BUSHͲ bushesc vb. IV. Tranz. shi intranz. A lovi (cu pumnul) a izbi. ♦ Tranz. A impinge pe cineva cu putere; a imbranci a tranti. Din bg. busha scr. bušiti.

BUSHͲ bushesc vb. IV. Tranz. 1. A lovi (cu pumnul) a izbi. Parca daca sar pune totzi ori numai citziva... nar fi in stare sal busheasca sal betegeasca shi sal arunce peste uluci? PAS L. I 81. Ma tras de par ma bushit cu pumnii. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 326. Dar aista al nostru fiind fecior in putere... la bushit shi la trintit pe acela de nici na avut ce face cu el. SADOVEANU N. F. 155. ◊ Intranz. Boutzul bushea in usha k un berbecutz. MIHALE O. 504. (Fig.) Transportul nu putuse porni dintro vilcea din apropierea cimpului de bataie decit dupa amiaza tirziu caci toata ziua turcii bushisera in dreapta shi in stinga cu tunurile. PAS L. I 323. 2. A impinge (pe cineva) cu putere a imbrinci a trinti. Vrai sa te busheasca cei nandralai prin omat? CREANGA A. 41. ◊ Expr. Al bushi pe cineva risul = al apuca pe cineva un ris nestapinit. Ma bushi un ris nebun shi rizind ma dusei linga Floricica. HOGASH M. N. 47.

BUSHͲ bushesc vb. IV. Tranz. shi intranz. A lovi (cu pumnul) a izbi. ♦ Tranz. A impinge pe cineva cu putere; a imbranci a tranti. Din bushi¹.

A BUSHÍ ~ésc tranz. 1) A bate indelung shi inabushit cu pumnii; a buchisi. 2) fam. A izbi brusc (cu mainile); a impinge cu putere; a imbranci. /<bulg. busha sb. bušiti

bushì v. a imbranci: calul rau l’a bushit AL.

bushésc v. tr. (bg. bušy bushesc; sirb. bušiti a bushi a se prabushi; rus. búhati bukatĭ a bushi buševátĭ a vijiĭ a mugĭ; ceh. bušitl a bushi. Cp. shi cu ung. búsitnĭ a intrista. V. bufnesc ina shi prabushesc). Trintesc cu violentza fac sa rasune pamintu de cadere (vorbind de fiintze saŭ lucrurĭ grele): nu shtiŭ cine tot busheshte in becĭ.

bushí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bushésc imperf. 3 sg. busheá; conj. prez. 3 sa busheásca

bushí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bushésc imperf. 3 sg. busheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. busheásca

bushi (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. bushesc conj. busheasca)

bushesc sheasca 3 conj. sheam 1 imp.

BUSHÍ vb. v. ghionti izbi imboldi imbranci impinge inghionti tranti.

bushi vb. v. GHIONTI. IZBI. IMBOLDI. IMBRINCI. IMPINGE. INGHIONTI. TRINTI.

bushí (shésc ít) vb. 1. a lovi cu fortza a bate a da pumni. 2. A da jos a dobori a trinti. Sl. bušiti „a lovi” (Cihac II 35; Skok 72); cf. bg. buš „dau cu pumnii” sb. cr. ceh. bušiti „a lovi”. Sl. bušiti pare a cere un *bušĭ neconfirmat de texte. Der. bush s. n. (pumn in expresia dea bushilea; inv. lovitura de pumn; joc de copii cu pietricele; cf. mr. megl. bush „pumn”) care DAR pare a nul accepta k deverbal de la bushi shi care Giuglea Dacor. III 618 il deriva de la un lat. *bysseus din gr. βύσσος ceea ce este putzin sau deloc probabil; bush s. m. (Trans. ciorap de lina) care Giuglea Cercetari 5 shi DAR il deriva de la lat. byssus „in” (cf. REW 1432 shi ByckGraur 27) pare a fi desemnat la inceput manushile de casa fara degete caz in care ar fi acelashi cuvint k cel anterior; busheala s. f. (bataie lovitura; palma dupa ceafa); bushitura s. f. (busheala); bushai s. n. (corectzie).