bushí (shésc ít) vb. 1. a lovi cu fortza a bate a da pumni. 2. A da jos a dobori a trinti. Sl. bušiti „a lovi” (Cihac II 35; Skok 72); cf. bg. buš „dau cu pumnii” sb. cr. ceh. bušiti „a lovi”. Sl. bušiti pare a cere un *bušĭ neconfirmat de texte. Der. bush s. n. (pumn in expresia dea bushilea; inv. lovitura de pumn; joc de copii cu pietricele; cf. mr. megl. bush „pumn”) care DAR pare a nul accepta k deverbal de la bushi shi care Giuglea Dacor. III 618 il deriva de la un lat. *bysseus din gr. βύσσος ceea ce este putzin sau deloc probabil; bush s. m. (Trans. ciorap de lina) care Giuglea Cercetari 5 shi DAR il deriva de la lat. byssus „in” (cf. REW 1432 shi ByckGraur 27) pare a fi desemnat la inceput manushile de casa fara degete caz in care ar fi acelashi cuvint k cel anterior; busheala s. f. (bataie lovitura; palma dupa ceafa); bushitura s. f. (busheala); bushai s. n. (corectzie).