opțiuni
  • info

12 definiții pentru bui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

buí2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.

bui1 s [At: DA ms / Pl: nct / E: nct] (Iuz) 1 Băutură care se dă copiilor. 2 (Spc) Împărtășanie.

BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.

BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati.

BUI vb. (ȚR) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cînd va veni un dobitoc buindu-se spre altul, … nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cînd vor paște niște vite striine împreună la un loc și va înceape una dentr-însele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: scr. bujati. Cf. boncăi. verb

buĭésc V. năboĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

bui vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.

Intrare: bui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bui
  • buire
  • buit
  • buitu‑
  • buind
  • buindu‑
 singular plural
  • buiește
  • buiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiesc
 (să)
  • buiesc
  • buiam
  • buii
  • buisem
a II-a (tu)
  • buiești
 (să)
  • buiești
  • buiai
  • buiși
  • buiseși
a III-a (el, ea)
  • buiește
 (să)
  • buiască
  • buia
  • bui
  • buise
plural I (noi)
  • buim
 (să)
  • buim
  • buiam
  • buirăm
  • buiserăm
  • buisem
a II-a (voi)
  • buiți
 (să)
  • buiți
  • buiați
  • buirăți
  • buiserăți
  • buiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiesc
 (să)
  • buiască
  • buiau
  • buiră
  • buiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bui, buiescverb

  • 1. A da năvală, a se înghesui. DEX '09 DEX '98
    sinonime: năvăli înghesui
  • 2. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. DLRM
    sinonime: chema
  • 3. A urca (la deal). DLRM
    sinonime: urca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.