14 definitzii pentru buhai (instrument)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BUHÁI (I) buhai s. m. (II) buhaiuri s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhaidebalta = boudebalta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintro putinica cu fundul de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. shi: (II) buhaie] Din ucr. buhaj.
BUHÁI (I) buhai s. m. (II) buhaiuri s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhaidebalta = boudebalta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintro putinica cu fundul de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. shi: (II) buhaie] Din ucr. buhaj.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
buhái1 sm [At: H III 139 / V: buái / Pl: ~ / E: rs бухай] 1 (Reg) Taur. 2 (Orn; ic) ~ debalta Batlan (Botaurus stellaris). 3 (Etm; ic) ~ uIluiDumnezeu BoulluiDumnezeu. 4 (Pex) Berbec (sau tzap) trecut de patru ani. 5 (Pfm; ie) A fi ~ul satului A fi un barbat iubit de multe femei. 6 (Ivr; ie) Ashi arunca tzerna (in sau pe spate) k ~ ui A se lauda. 7 Sunetul scos de buhai (1). 8 (Pop; pan) Bucium. 9 Instrument confectzionat dintro putina mica legata la gura cu o piele de oaie prin care trece un fir de par de cal shi care scoate un sunet puternic fiind folosit de colindatori de Plugushor sau in noaptea Sfantul Vasile. 10 (Reg) Rindea mare. 11 Instrument care serveshte la ridicarea shi coborarea politzei prasnelului shi pietrelor mari de la moara Si: (reg) crainic cantarulpietrelor zavor. 12 (Reg) Zavor la usha casei. 13 (Reg) TZundra neagra cu gluga. 14 (Reg) Stup care nu roieshte. 15 (Reg) Loc balegos. 16 (Iht) Porcushor (Gobio gobio). 17 (Reg) Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
buhái2 sn [At: PASHCA GL. / Pl: ~e / E: mg bohai] (Reg) Caciula prost tabacita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUHÁI2 buhaiuri shi buhaie s. n. Instrument popular facut dintro putinica cu un singur fund de piele (de oaie) tabacita shi bine intinsa prin mijlocul caruia trece un smoc de par de cal; cind acest smoc este tras (cu mina umezita) pielea vibreaza producind un sunet asemanator cu mugetul taurului; se intrebuintzeaza de colindatorii care umbắ cu plugushorul in ajunul anului nou. In ajunul sfintului Vasile toata ziua am stat de capul tatei sami faca shi mie un buhai. CREANGA A. 41. [Lautarii] numai la videre ne umplea pe noi de spaima shi frica k buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUHÁI2 buhaiuri s. n. Instrument muzical popular folosit de colindatori in ajunul anului nou format dintro putinica cu fund de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage producand un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. shi: buhaie] Din buhai1.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BUHÁI2 ~iuri n. Instrument muzical popular folosit de uratori la Anul Nou confectzionat dintro putinica cu unul dintre funduri din piele prin care trece un smoc de par de cal care fiind tras cu degetele umezite produce sunete asemanatoare cu mugetul taurului. [Sil. buhai] /<ucr. buhaj
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
buhaiu m. Mold. 1. taur: poate vre’un buhaiu infuriat ia veni de hac CR.; 2. putinica cu o coarda pe fund ale carii vibratziuni imita ragetul buhaiului: cu buhaiul se colinda in seara de Sf. Vasile urand plugushorul; 3. (de balta) pasare numita shi bou de balta ale carii strigate repetzite vestesc (dupa credintza poporului) un an manos; 4. om gros shi gras cu glas de taur; 5. stupul ce nu roieshte; 6. randea mare purtata de doi inshi; 7. Buc. carligul coasei; 8. partea morii care ridica sau coboara politza prisnelul shi pietrele. [Rut. BUHAĬ].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
buhái2 (instrument muzical) s. n. pl. buháiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
buhái (instrument muzical) s. n. pl. buháiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
buhai
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BUHÁI s. 1. (BOT.; Listera ovata) (reg.) putzacocoshului. 2. (TEHN.) carlig grebla hreapca vergea (reg.) crivea. (~ul este un dispozitiv la coasa.) 3. (TEHN.) coinac (reg.) crainic fafalug tavalug zavor cantarul pietrelor. (~ la moara.) 4. (MUZ.) (reg.) shteand (Transilv.) duba. (~ul este folosit de colindatori.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
BUHAI s. 1. (BOT.; Listera ovata) (reg.) putzacocoshului. 2. (TEHN.) cirlig grebla hreapca vergea (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasa.) 3. (TEHN.) coinac (reg.) crainic fafalug tavalug zavor cintarul pietrelor. (~ la moara.) 4. (MUZ.) (reg.) shteand (Transilv.) duba. (~ este folosit de colindatori.) erata
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
buhái (buhai) s. m. 1. Taur. 2. Berbec sau tzap de peste doi ani. 3. Instrument muzical (cf. bou 3). 4. Pelerina. Rut. buchai rus. bugaj (DAR) din tc. buga „taur” (cf. buga). Ar putea fi shi invers. Dupa Lokotsch 339 rom. provine din tc.; shi din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich Wander. 12 shi in mag. bohaj (Edelspacher 10).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
buhai stravechi instrument muzical specific urarii plugushorului*. Este o toba* de frecare facuta dintro cofa sau putinica desfundata cu gura inchisa de o membrana din piele de oaie prin centrul careia trece o suvitza de par de cal innodata in interior. Tragand suvitza cu mainile ude instr. scoate un sunet grav neacordat evocand mugetul taurului.
- sursa: DTM (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
buhai, buhaiurisubstantiv neutru
- 1. Instrument muzical popular format dintro putinica cu fundul de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite producand astfel un sunet asemanator eu mugetul unui taur. DEX '09 DLRLC
- In ajunul sfintului Vasile toata ziua am stat de capul tatei sami faca shi mie un buhai. CREANGA A. 41. DLRLC
- [Lautarii] numai la videre ne umplea pe noi de spaima shi frica k buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22. DLRLC
-
etimologie:
- buhaj DEX '98 DEX '09