14 definitzii pentru buhai (instrument)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BUHÁI (I) buhai s. m. (II) buhaiuri s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhaidebalta = boudebalta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintro putinica cu fundul de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. shi: (II) buhaie] Din ucr. buhaj.

BUHÁI (I) buhai s. m. (II) buhaiuri s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhaidebalta = boudebalta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintro putinica cu fundul de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. shi: (II) buhaie] Din ucr. buhaj.

buhái1 sm [At: H III 139 / V: buái / Pl: ~ / E: rs бухай] 1 (Reg) Taur. 2 (Orn; ic) ~ debalta Batlan (Botaurus stellaris). 3 (Etm; ic) ~ uIluiDumnezeu BoulluiDumnezeu. 4 (Pex) Berbec (sau tzap) trecut de patru ani. 5 (Pfm; ie) A fi ~ul satului A fi un barbat iubit de multe femei. 6 (Ivr; ie) Ashi arunca tzerna (in sau pe spate) k ~ ui A se lauda. 7 Sunetul scos de buhai (1). 8 (Pop; pan) Bucium. 9 Instrument confectzionat dintro putina mica legata la gura cu o piele de oaie prin care trece un fir de par de cal shi care scoate un sunet puternic fiind folosit de colindatori de Plugushor sau in noaptea Sfantul Vasile. 10 (Reg) Rindea mare. 11 Instrument care serveshte la ridicarea shi coborarea politzei prasnelului shi pietrelor mari de la moara Si: (reg) crainic cantarulpietrelor zavor. 12 (Reg) Zavor la usha casei. 13 (Reg) TZundra neagra cu gluga. 14 (Reg) Stup care nu roieshte. 15 (Reg) Loc balegos. 16 (Iht) Porcushor (Gobio gobio). 17 (Reg) Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata).

buhái2 sn [At: PASHCA GL. / Pl: ~e / E: mg bohai] (Reg) Caciula prost tabacita.

BUHÁI2 buhaiuri shi buhaie s. n. Instrument popular facut dintro putinica cu un singur fund de piele (de oaie) tabacita shi bine intinsa prin mijlocul caruia trece un smoc de par de cal; cind acest smoc este tras (cu mina umezita) pielea vibreaza producind un sunet asemanator cu mugetul taurului; se intrebuintzeaza de colindatorii care umbắ cu plugushorul in ajunul anului nou. In ajunul sfintului Vasile toata ziua am stat de capul tatei sami faca shi mie un buhai. CREANGA A. 41. [Lautarii] numai la videre ne umplea pe noi de spaima shi frica k buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22.

BUHÁI2 buhaiuri s. n. Instrument muzical popular folosit de colindatori in ajunul anului nou format dintro putinica cu fund de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage producand un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. shi: buhaie] Din buhai1.

BUHÁI2 ~iuri n. Instrument muzical popular folosit de uratori la Anul Nou confectzionat dintro putinica cu unul dintre funduri din piele prin care trece un smoc de par de cal care fiind tras cu degetele umezite produce sunete asemanatoare cu mugetul taurului. [Sil. buhai] /<ucr. buhaj

buhaiu m. Mold. 1. taur: poate vre’un buhaiu infuriat ia veni de hac CR.; 2. putinica cu o coarda pe fund ale carii vibratziuni imita ragetul buhaiului: cu buhaiul se colinda in seara de Sf. Vasile urand plugushorul; 3. (de balta) pasare numita shi bou de balta ale carii strigate repetzite vestesc (dupa credintza poporului) un an manos; 4. om gros shi gras cu glas de taur; 5. stupul ce nu roieshte; 6. randea mare purtata de doi inshi; 7. Buc. carligul coasei; 8. partea morii care ridica sau coboara politza prisnelul shi pietrele. [Rut. BUHAĬ].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

buhái2 (instrument muzical) s. n. pl. buháiuri

buhái (instrument muzical) s. n. pl. buháiuri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BUHÁI s. 1. (BOT.; Listera ovata) (reg.) putzacocoshului. 2. (TEHN.) carlig grebla hreapca vergea (reg.) crivea. (~ul este un dispozitiv la coasa.) 3. (TEHN.) coinac (reg.) crainic fafalug tavalug zavor cantarul pietrelor. (~ la moara.) 4. (MUZ.) (reg.) shteand (Transilv.) duba. (~ul este folosit de colindatori.)

BUHAI s. 1. (BOT.; Listera ovata) (reg.) putzacocoshului. 2. (TEHN.) cirlig grebla hreapca vergea (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasa.) 3. (TEHN.) coinac (reg.) crainic fafalug tavalug zavor cintarul pietrelor. (~ la moara.) 4. (MUZ.) (reg.) shteand (Transilv.) duba. (~ este folosit de colindatori.) erata

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buhái (buhai) s. m. 1. Taur. 2. Berbec sau tzap de peste doi ani. 3. Instrument muzical (cf. bou 3). 4. Pelerina. Rut. buchai rus. bugaj (DAR) din tc. buga „taur” (cf. buga). Ar putea fi shi invers. Dupa Lokotsch 339 rom. provine din tc.; shi din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich Wander. 12 shi in mag. bohaj (Edelspacher 10).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

buhai stravechi instrument muzical specific urarii plugushorului*. Este o toba* de frecare facuta dintro cofa sau putinica desfundata cu gura inchisa de o membrana din piele de oaie prin centrul careia trece o suvitza de par de cal innodata in interior. Tragand suvitza cu mainile ude instr. scoate un sunet grav neacordat evocand mugetul taurului.

Intrare: buhai (instrument)
buhai3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhai
  • buhaiul
  • buhaiu‑
plural
  • buhaiuri
  • buhaiurile
genitiv-dativ singular
  • buhai
  • buhaiului
plural
  • buhaiuri
  • buhaiurilor
vocativ singular
plural
buhai2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhai
  • buhaiul
  • buhaiu‑
plural
  • buhaie
  • buhaiele
genitiv-dativ singular
  • buhai
  • buhaiului
plural
  • buhaie
  • buhaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

buhai, buhaiurisubstantiv neutru

  • 1. Instrument muzical popular format dintro putinica cu fundul de piele prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite producand astfel un sunet asemanator eu mugetul unui taur. DEX '09 DLRLC
    • format_quote In ajunul sfintului Vasile toata ziua am stat de capul tatei sami faca shi mie un buhai. CREANGA A. 41. DLRLC
    • format_quote [Lautarii] numai la videre ne umplea pe noi de spaima shi frica k buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.