BUHÁI² buhaiuri shi buhaie s. n. Instrument popular facut dintro putinica cu un singur fund de piele (de oaie) tabacita shi bine intinsa prin mijlocul caruia trece un smoc de par de cal; cind acest smoc este tras (cu mina umezita) pielea vibreaza producind un sunet asemanator cu mugetul taurului; se intrebuintzeaza de colindatorii care umbắ cu plugushorul in ajunul anului nou. In ajunul sfintului Vasile toata ziua am stat de capul tatei sami faca shi mie un buhai. CREANGA A. 41. [Lautarii] numai la videre ne umplea pe noi de spaima shi frica k buhaiul urator in ajunul anului nou. RUSSO S. 22.