16 definiții pentru bubui
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (2)
Explicative DEX
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bubuí1 [At: NEGRUZZI, S. I / Pzi: (3) ~ ie / E: fo] 1 vi (D. tunete) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. 2 vi (Pex; d. arme sau d. alte surse de zgomot) A produce zgomote înfundate, puternice adesea repetate (prin ecou) la intervale scurte. 3 (Fig) A lovi. 4 (Fig) A certa. 5 (Fig) A pedepsi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUBUÍ, pers. 3 bubuie, vb. IV. Intranz. (Uneori impers.; despre tunet) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. Se rostogoli, bubuind, întîiul tunet din primăvara aceea. CAMILAR, TEM. 88. Fulgera și bubuia de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. Grozavul ceresc tunet începu a bubui. NEGRUZZI, S. II 5. ◊ Fig. Pretutindeni, oriunde, Bubuie-n inimi uriașa chemare [a partidului]. DEȘLIU, G. 58. ◊ (Despre arme explozive, în special despre tunuri) Îndărătul lui începuseră să bubuie grenade. DUMITRIU, N. 216. Departe, mai bubuiau, adînc, tunurile. CAMILAR, N. I 53. Tunurile bubuiau fără întrerupere. SADOVEANU, O. VI 105. ◊ (Despre alte surse de zgomote, p. ext. despre spațiul în care se fac ele auzite) Munții prindeau să bubuie, sub puterea șuvoaielor. CAMILAR, T. 62. Vijelia bubuia afară. SADOVEANU, P. M. 169. ◊ (Despre un obiect lovit sau izbit) Șlepul începu să bubuie sub mulți pași grei. DUMITRIU, B. F. 158. ◊ (Prin exagerare, despre foc) Focul bubuie și trosnește în cămin. ODOBESCU, S. I 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A BUBUÍ búbuie intranz. (despre tunete, arme, surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, cu răsunet repetat (din cauza ecoului). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bubuì v. 1. a da un sunet surd dar puternic, vorbind de sgomotul tunetului; 2. de orice sgomot ce asurzește: tunuri sute bubuiau, se clătina pământul AL. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
búbuĭ, a -í v. intr. (d. bu-bu, zgomotu sunetuluĭ orĭ al tunuluĭ; rut. búbnuti, a bate toba; sîrb. bubajati). Tun, detun: bubuĭe tunetu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
bubuí (a ~) vb., ind. prez. 3 búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá; conj. prez. 3 să búbuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bubuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bubui (ind. prez. 3 sg. bubuie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
bubue 3.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Relaționale
BUBUÍ vb. a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUBUI vb. a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
bubuí (uésc, bubuít), vb. – A produce un zgomot puternic, a răsuna. – Mr. mi bubuescu „mă plâng”, bumbunez „bubui”. Creație expresivă, cf. gr. βομβέω, lat. bombitare, sl. bubati (care după Byhan 305, ar fi etimonul cuvîntului rom.), sb. bubati, slov. bobneti. – Der. bubuit, s. n. (zgomot mare); bubuitor, adj. (răsunător); bubuitură, s. f. (zgomot mare); răsbubui, vb. (a răsuna).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a bubui banana expr. (er. – d. femei) 1. a avea contact sexual cu un bărbat. 2. a practica prostituția.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i bubui (cuiva) mintea expr. (iron.) a avea idei sau propuneri extravagante; a vorbi prostii.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bubuiverb
- 1. (Despre tunete) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se rostogoli, bubuind, întîiul tunet din primăvara aceea. CAMILAR, TEM. 88. DLRLC
- Fulgera și bubuia de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. DLRLC
- Grozavul ceresc tunet începu a bubui. NEGRUZZI, S. II 5. DLRLC
- Pretutindeni, oriunde, Bubuie-n inimi uriașa chemare [a partidului]. DEȘLIU, G. 58. DLRLC
- 1.1. (Despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îndărătul lui începuseră să bubuie grenade. DUMITRIU, N. 216. DLRLC
- Departe, mai bubuiau, adînc, tunurile. CAMILAR, N. I 53. DLRLC
- Tunurile bubuiau fără întrerupere. SADOVEANU, O. VI 105. DLRLC
- Munții prindeau să bubuie, sub puterea șuvoaielor. CAMILAR, T. 62. DLRLC
- Vijelia bubuia afară. SADOVEANU, P. M. 169. DLRLC
- Șlepul începu să bubuie sub mulți pași grei. DUMITRIU, B. F. 158. DLRLC
- (Despre foc) Focul bubuie și trosnește în cămin. ODOBESCU, S. I 153. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09