13 definiții pentru bocăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva; a ciocăni. – Boc + suf. -ăni.

bocăní [At: ALECSANDRI, T. 14 / V: (reg) băc-, -coni / Pzi: ~nesc, (rar) bocăn / E: boc + -ăni] 1 vi A lovi, de repetate ori, cu un obiect tare în ceva. 2 vi A tropăi. 3-4 vit A (se) ciocni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni.

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A bate sau a lovi în repetate rînduri cu un obiect tare în ceva. Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. Adevărat, a întărit Neonii Roșea, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. – Pers. 3 și: bocăne (TOMA, C. V. 216).

BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1.

A BOCĂNÍ ~ésc intranz. A produce un zgomot prin lovire repetată (într-un obiect tare); a ciocăni. /Din boc

bocănì v. 1. a bate cu ciocanul: bocănește în căldare; 2. a lovi: toți bocăniau la ușă CR.; 3. refl. a se îmbolnăvi. [V. boc!].

băcăní2 vi vz bocăni corectată

bocănésc v. intr. (imit. d. boc-boc). Lovesc mult cu cĭocanu, cu degetu ș.a. ce tot bocănițĭ în gard?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bocănésc / bócăn, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 să bocăneáscă / să bócăne

bocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bocănésc, imperf. 3 sg. bocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bocăneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCĂNÍ vb. v. ciocăni.

BOCĂNI vb. a bate, a ciocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (Cine ~ în ușă?)

Intrare: bocăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocănește
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocănesc
(să)
  • bocănesc
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocănești
(să)
  • bocănești
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocănește
(să)
  • bocănească
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocănesc
(să)
  • bocănească
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bocăni
  • bocănire
  • bocănit
  • bocănitu‑
  • bocănind
  • bocănindu‑
singular plural
  • bocăne
  • bocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bocăn
(să)
  • bocăn
  • bocăneam
  • bocănii
  • bocănisem
a II-a (tu)
  • bocăni
(să)
  • bocăni
  • bocăneai
  • bocăniși
  • bocăniseși
a III-a (el, ea)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocănea
  • bocăni
  • bocănise
plural I (noi)
  • bocănim
(să)
  • bocănim
  • bocăneam
  • bocănirăm
  • bocăniserăm
  • bocănisem
a II-a (voi)
  • bocăniți
(să)
  • bocăniți
  • bocăneați
  • bocănirăți
  • bocăniserăți
  • bocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • bocăne
(să)
  • bocăne
  • bocăneau
  • bocăni
  • bocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocăni, bocănesc / bocăni, bocănverb

  • 1. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se frămînta pe scaun, bocănea din picioare. CAMILAR, N. II 142. DLRLC
    • format_quote Adevărat, a întărit Neonil Roșca, bocănind cu cizmele în bătătura de lut. SADOVEANU, P. M. 15. DLRLC
    • format_quote După ce-și scutură cizmele, bocăni la ușă. DUNĂREANU, N. 24. DLRLC
    • format_quote Moș Vasile mai bocănește în chingi, cearcă tăria cîrmei și spune lui Toader să bage de seamă la cot. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. DLRLC
    • format_quote Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote Bocancii lui Eftimie... bocăneau izbindu-se de pietre. DUMITRIU, N. 242. DLRLC
    • format_quote Bocancii bocăneau rar, coborînd treaptă cu treaptă. CAMILAR, N. I 347. DLRLC
etimologie:
  • Boc + sufix -ăni. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.