BOCCEGÍU boccegii s. m. (Inv.) Negustor ambulant de maruntzishuri (panza ace atza); tolbash coropcar marchitan. [Var.: bocceagíu s. m.] Din tc. bohçacı.

boccegiu sm vz bocceagiu

BOCCEAGÍU s. m. v. boccegiu.

bocceagiu sm [At: DA / V: ~ceg~ / Pl: ~ii / E: tc bohçaci] (Inv) Negustor ambulant de maruntzishuri (panza atza ace) Si: tolbash coropcar marchitan mamular.

BOCCEAGÍU bocceagii s. m. (Inv.) Negustor ambulant de maruntzishuri (panza ace atza); tolbash coropcar marchitan. [Var.: boccegíu s. m.] Din tc. bohçacı.

BOCCEAGÍU bocceagii s. m. (Invechit) Negustor ambulant careshi purta marfa in spate intro boccea. Foarte rar se auzea prin orashe cite un bocceagiu strigind: «marfa» «marfa) cu legatura rezemata pe cot. GHICA S. XII. Varianta: boccegíu (ALECSANDRI T. 19) s. m.

BOCCEAGÍU bocceagii s. m. (Inv.) Negustor ambulant care ishi purta marfa intro boccea. [Var.: boccegíu s. m.] Tc. bohçacı.

BOCCEAGÍU ~i m. inv. Vanzator (ambulant) de marfuri marunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci

bocceagiu m. 1. cel ce face sau vinde boccele; 2. cel ceshi poarta marfa intr’o boccea. [Turc. BOGČADJI].

bocceagíŭ (vest) cegíŭ shi cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbash marfagiŭ coropcar negustor ambulant (care vindea pinza atza ace sh.a.): Hershcu boccengiu. V. mamular.

boccegíu (inv.) s. m. art. boccegíul pl. boccegíi art. boccegíi (giii)

bocceagíu s. m. art. bocceagíul; pl. bocceagíi art. bocceagíi

BOCCEAGÍU s. v. marchitan.

bocceagiu s. v. MARCHITAN.