opțiuni
  • info

18 definiții pentru bocanc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

bocánc sm [At: (a. 1620) DOC., ap. HEM 2815 / V: ~ă (Pl: ~nce) sf, ~câncă (Pl: ~cânce) sf băcăncă (Pl: băcănce) sf ~conci (Pl: ~), -cânci (Pl: ~), băcănci (Pl: ~) / Pl: ~nci / E: mg bakancs] 1 Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și cu talpă groasă. 2 (Mol; lpl) Ghete urât făcute. 3 (Mol; înv) Pantof rupt. 4 (Mol; înv) Papuc rupt.

bocánc, ~ă a [At: I. CR. III, 83 / Pl: ~nci, -nce / E: nct] (Reg; d. lucruri) Grosolan.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocáncă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f.

BOCÁNC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.

BOCÁNC ~ci m. mai ales la pl. Gheată confecționată din material brut și durabil, având talpa groasă și grea. /<ung. bakancs

bocáncă sf vz bocanc

BOCÁNCĂ s. f. v. bocanc.

bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bocánc s. m., pl. bocánci

bocánc s. m., pl. bocánci

bocanc, pl. bocanci

bocanci pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOCÁNC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)

BOCANC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.

Intrare: bocanc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocanc
  • bocancul
  • bocancu‑
plural
  • bocanci
  • bocancii
genitiv-dativ singular
  • bocanc
  • bocancului
plural
  • bocanci
  • bocancilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocancă
  • bocanca
plural
  • bocănci
  • bocăncile
genitiv-dativ singular
  • bocănci
  • bocăncii
plural
  • bocănci
  • bocăncilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bocanc, bocancisubstantiv masculin

  • 1. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: gheată papuc sabot
    • format_quote Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. DLRLC
    • format_quote O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.