optziuni
  • info

11 definitzii pentru blegi

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BLEGÍ blegesc vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. Din bleg.

BLEGÍ blegesc vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. Din bleg.

blegí [At: TDRG / V: ~[1] / Pzi: ~egesc / E: bleg] 1 vr (D. urechi) A deveni bleg (2). 2 (Pex) vr A deveni bleg. 3 vt (Inv) A spune cuiva „blegule”. incompleta in original

  1. Gresheala in original: varianta nu poate avea forma principala. — cata

BLEGÍ blegesc vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg a se moleshi a se prosti. V. ramoli. 2. (Despre urechile animalelor) A se face bleg a se lasa in jos a se pleoshti.

BLEGÍ blegesc vb. IV. Refl. 1. (Despre oameni) A deveni bleg (1). 2. (Despre urechi) A se face bleg (2). Din bleg.

A SE BLEGÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bleg. 2) (despre urechi) A se face bleg; a se lasa in jos sau intro parte (pierzandushi pozitzia sau forma); a se pleoshti; a se bleojdi. /Din bleg

blegésc v. tr. Prefac in bleg. V. refl. Ma moleshesc. Fig. Ma prostesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

blegí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. blegésc imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 sa blegeásca

blegí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. blegésc imperf. 3 sg. blegeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. blegeásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BLEGÍ vb. 1. a se moleshi a se muia (prin Transilv.) a se balmaji (fam.) a se bleojdi (fig.) a se turti. 2. v. pleoshti.

BLEGI vb. 1. a se moleshi a se muia (prin Transilv.) a se balmaji (fam.) a se bleojdi (fig.) a se turti. (Ce teai ~ asha? nu te simtzi bine?) 2. a se pleoshti (pop.) a se blegosha (Mold.) a se clapaugi (Transilv. Mold. shi Bucov.) a se dabalaza. (I sau ~ urechile.)

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

blegi blegesc v. r. 1. a se muia 2. a se pleoshti

Intrare: blegi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blegi
  • blegire
  • blegit
  • blegitu‑
  • blegind
  • blegindu‑
 singular plural
  • blegeshte
  • blegitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • blegesc
 (sa)
  • blegesc
  • blegeam
  • blegii
  • blegisem
a II-a (tu)
  • blegeshti
 (sa)
  • blegeshti
  • blegeai
  • blegishi
  • blegiseshi
a III-a (el, ea)
  • blegeshte
 (sa)
  • blegeasca
  • blegea
  • blegi
  • blegise
plural I (noi)
  • blegim
 (sa)
  • blegim
  • blegeam
  • blegiram
  • blegiseram
  • blegisem
a II-a (voi)
  • blegitzi
 (sa)
  • blegitzi
  • blegeatzi
  • blegiratzi
  • blegiseratzi
  • blegisetzi
a III-a (ei, ele)
  • blegesc
 (sa)
  • blegeasca
  • blegeau
  • blegira
  • blegisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

blegi, blegescverb

etimologie:
  • bleg DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.