BINÓCLU binocluri s. n. Instrument optic alcatuit din doua mici lunete terestre folosit pentru a privi de la (mare) distantza. Din fr. binocle.

binóclu sn [At: VLAHUTZA D. 110 / Pl: ~ri / E: fr binocle] 1 Instrument optic alcatuit din doua lunete mici. 2 (Rar) Pansament care acopera amandoi ochii.

BINÓCLU binocluri s. n. Instrument optic alcatuit din doua mici lunete terestre folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distantza. Din fr. binocle.

BINÓCLU binocluri s. n. Instrument optic alcatuit din doua mici lunete terestre cu ajutorul caruia pot fi vazute obiectele situate la distantza mare fatza de punctul de observatzie. Binoclu pentru teatru. Binoclu de cimp. ▭ Ofitzerii urmareau cu binoclurile caderea ghiulelelor. SADOVEANU O. VI 22. [Satul] se vedea.. ireal shi departe micshorat k printrun binoclu intors. C. PETRESCU R. DR. 208.

BINÓCLU binocluri s. n. Instrument optic alcatuit din doua mici lunete terestre ashezate paralel la o distantza egala cu cea dintre pupilele observatorului folosit pentru a vedea obiectele situate la distantza. Fr. binocle.

BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din doua lunete terestre mici folosit pentru a privi obiectele ashezate la distantza. 2. Pansament care acopera amandoi ochii. [Pl. uri. / < fr. binocle].

BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din doua lunete identice paralele pentru a privi obiectele la distantza. 2. pansament care acopera amandoi ochii. (< fr. binocle lat. binoculus)

BINÓCLU ~ri n. 1) Instrument optic format din doua lunete paralele folosit pentru a observa obiectele situate la distantza. 2) Fel de pansament care acopera ambii ochi; pansament binocular. [Sil. noclu] /<fr. binocle

binoclu n. ochian de teatru.

*binóclu n. pl. urĭ saŭ oacle (fr. binocle d. lat. buni cite doĭ shi oculus. V. monoclu). Ocheana cu doŭa tuburi de privit uzitata in armata la teatru sh.a. Vulg. be.

binóclu (binoclu / bino) s. n. art. binóclul; pl. binócluri

binóclu s. n. (sil. clu; mf. bin) art. binóclul; pl. binócluri

binoclu

binoclu cluri.

BINÓCLU s. (inv.) perspectiva. (Priveshte prin ~.)

BINOCLU s. (inv.) perspectiva. (Priveshte prin ~.)

binóclu (binócluri) s. n. Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distantza. Fr. binocle. Der. binocla vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furish); binocular adj. din fr. binoculaire.

binoclu s. n. sg. ochi.