BINÓCLU, binocluri, s. n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, cu ajutorul căruia pot fi văzute obiectele situate la distanță mare față de punctul de observație. Binoclu pentru teatru. Binoclu de cîmp. ▭ Ofițerii urmăreau cu binoclurile căderea ghiulelelor. SADOVEANU, O. VI 22. [Satul] se vedea.. ireal și departe, micșorat ca printr-un binoclu întors. C. PETRESCU, R. DR. 208.