Definitzia cu ID-ul 417839:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
binóclu (binócluri) s. n. Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distantza. Fr. binocle. Der. binocla vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furish); binocular adj. din fr. binoculaire.