BÍCI bice s. n. (Adesea fig.) Obiect alcatuit dintro curea sau o impletitura de curele mai rar de canepa legata de un batz cu care se lovesc sau se indeamna animalele la mers. ♦ Lovitura data cu obiectul descris mai sus. Din sl. biči.

bici sn [At: M. COSTIN ap. LET. I 319/15 / V: (reg) sb~ zb~ sgi~^[1] / Pl: bice (rar) ~uri / E: vsl бич] 1 Obiect alcatuit dintro curea sau o impletitura de curele ori de canepa legata de un batz cu care se lovesc sau se indeamna vitele Cf arsha biciushca camgie corbacifrishca garbaci harapnic iushca stramurare. 2 Lovitura data cu biciul (1). 3 (Mol; inv; ie) A porni (a purcede) in ~ A porni imediat. 4 (Mol; inv; iae) A porni in goana. 5 Flagel. 6 (Pex; ila; d. oameni) ~ul lui Dumnezeu Rau. 7 (Pfm; irn; ie) A face din cacat (sau rahat) ~ Exprima imposibilitatea de a face din nimic un lucru de calitate.

BÍCI bice s. n. (Adesea fig.) Obiect alcatuit dintro curea sau o impletitura de curele mai rar de canepa legata de un batz cu care se lovesc sau se indeamna animalele sa mearga. ♦ Lovitura data cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] Din sl. biči.

BICI bice s. n. 1. Obiect cu care se dau lovituri (de obicei vitelor) alcatuit dintrun batz de care e legata o curea de piele sau o impletitura de curele de piele sau (mai rar) de cinepa. Fripse spinarea dobitocului cu plesnitura biciului. PAS L. I 15. Veac dupa veac visleau sub negre fulgere de bice Nefericitzii lumii sclavii din galere. BOUREANU S. P. 7. Se clatina lung tzipa sub povara Carutzele pe drumul alb de tzara; Pocnind din bice haulesc flacaii. IOSIF V. 71. Nu mai sta din pocnit cu biciul. CREANGA P. 112. ◊ Fig. inchidea ochii ranitzi de biciul viscolului. DUMITRIU N. 218. 2. (Adesea la pl.) Lovitura de bici. Surugiul... dadu fugarilor citeva bice. SADOVEANU M. 182. Mosh Nichifor... da bici iepelor. CREANGA P. 117. Pe urma cu toate opintirile bicele strigatele am inceput a merge. NEGRUZZISH.I 307. 3. Fig. Cruzime rautate asprime (mijloc de) asuprire. Iobagi shi clacatzi maghiari shi romini Dar acelashi bici shi aceiashi stapini. TULBURE V. R. 37. ♦ Flagel plaga urgie. Intro zi a cazut bici de foc pe caminul nostru. DELAVRANCEA S. 19. 4. Fig. Satira usturatoare. Tiranuncremeneshte sub biciul lui de foc. MACEDONSKIO. I 110. Pl. shi: (rar) biciuri (BENIUC V. 17). Varianta: (regional) zbici (TEODORESCU P. P. 152) s. n.

BÍCI bice s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se indeamna la mers animalele alcatuit dintro curea sau o impletitura de curele mai rar de canepa legata de un batz. ♦ Lovitura de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] Slav (v. sl. biči).

BICI bíce n. 1) Obiect constand dintro curea sau dintro impletitura de curele legata de un batz cu care se indeamna vitele la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) fig. Intamplare nefasta care aduce mari pierderi shi suferintze; nenorocire. [Monosilabic] /<sl. bitzi

bicĭ n. pl. e (vsl. bg. rus. bičĭ). Varga de care e legata o fashie de pele de batut vitele. Fig. Pacoste flagel calamitate: Attila a fost bicĭul lui Dumnezeŭ. In Mold. Trans. rar shi zbicĭ. V. harapnic pil puha cnut nagaĭk girbacĭ.

zbici¹ s.n. v. bici.

zbici² vb. IV. refl. tr. (inv. reg.) A (se) usca (la suprafatza); a (se) zvinta. Pamintul sa zbicit shi ma tot bate capul sa incepem aratul (REBR.). • prez.ind. esc. shi smici vb. IV. /etimol. nec.

biciu n. 1. sfoara impletita din canepa sau curele legate de un batz spre a lovi shi imboldi animalele; 2. fig. mare nenorocire bataie sau pedeapsa divina: rasboiul este biciu groaznic caci moartea ’l iubeshte GR. AL.; biciul lui Dzeu supranumele lui Atila. [Slav. BIČĬ].

zbicĭ V. bicĭ.

bici s. n. pl. bíce

bici s. n. pl. bíce

bici pl. bice

BICI s. biciushca (reg.) naparca (Mold.) puha (Ban. shi Transilv.) zbici. (O lovitura de ~.)

BICI s. biciushca (reg.) napirca (Mold.) puha (Ban. shi Transilv.) zbici. (O lovitura de ~.)

bíci (bíce) s. n. 1. Obiect din impletitura de curele cu care se lovesc sau indeamna animalele sa mearga. 2. Lovitura data cu acest obiect. Sl. bičĭ de la biti „a lovi” (Miklosich Lexicon 22; Slaw. Elem. 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bičŭ sb. cr. ceh. rus. bič pol. bicz. Cf. shi batz. Der. biciui vb. (a bate cu biciul); biciuiala s. f. (bataie cu biciul flagelare); biciuitor adj. (care biciuieshte); biciushca s. f. (bici). Din rom. provine sas. bitsch. Ngr. βίτσα shi alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer 34).

bici instrument de percutzie autofon format din doua placi de lemn suprapuse fiecare cu o lungime de 45 cm legate intre ele cu o balama. Pe cele doua placi sunt fixate cate o curea de piele in care se introduc degetele. Izbite una de alta placile produc un zgomot sec asemanator cu pocnetul b. (de unde shi denumirea instr.). Echiv. it.: frusta; engl. slap stick; fr. fouet; germ. Peitschenknall.

bici bice s. n. (detz.) infractor aflat la prima condamnare.

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obtzine o performantza notabila intrun domeniu de activitate cu resurse modeste in imprejurari defavorabile.

ai da bice / muci expr. a lua viteza a grabi pasul; a accelera desfashurarea unei actziuni.