BENGHI s. n. v. zbenghi.

bénghi sn [At: FILIMON C. I 757 / V: nchi zberghi bobenchi / Pl: ~uri (rar) / E: ns cf tc benek] (Pop) 1 Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. 2 (Pex) Semn. 3 Semn facut pe fruntea cuiva k sa fie ferit de deochi. 4 (Is) In uri Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 5 (Reg) Semn in frunte din cauza unei lovituri.

BENGHI benghiuri s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (In superstitzii) Semn facut pe fruntea cuiva k sa fie ferit de deochi. [Var.: benchi zbenghi s. n.] Cf. tc. benek.

BENGHI benghiuri s. n. (Popular; shi in forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau mai ales pe obraz. V. alunitza. Guritzai cu benghi negru k un gindacel peo floare. ALECSANDRI P. III 88. ◊ Pata (pe obraz). Ishi privi mult fatzai uscata shi alba... Cu doua benchiuri cirmuzii in umerii obrajilor. VLAHUTZA O. A. 131. De o parte shi de alta i se gramadira sub timple doua benghiuri deo rosheatza k de cirmuz. VLAHUTZA O. A. 142. ◊ (In superstitzii) Semn facut pe fruntea cuiva k sal fereasca de deochi. SHimi facea apoi cite un benchi boghet in frunte k sa nusi prapadeasca odorul! CREANGA 35. Pronuntzat monosilabic. Variante: benchi zbenghi (ODOBESCU S. II 504 GHICA S. 66) s. n.

BENGHI benghiuri s. n. (Pop.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (In superstitzii) Semn facut pe fruntea cuiva k sal fereasca de deochi. [Var.: benchi zbenghi s. n.] Tc. benek.

BENGHI ~uri n. pop. Pata mica de culoare neagra pe obraz sau pe corp. /<turc. benek

benghĭ shi (Munt.) zbenghĭ n. pl. urĭ (turc. benk benek pata benghĭ; bg. benka neg). Pata artificiala facuta pe fatza precum: o alunica artificiala care shio faceaŭ odinioara femeile inchipuindushĭ c’ar fi maĭ frumoase minjiturĭ care tzarancele le fac copiilor k saĭ fereasca de deochĭ petele de pe fatza clovnilor sh.a. Zbenghĭ un joc cu arshicele. SHi benchĭ (Mold. nord).

BENCHI s. n. v. zbenghi.

ZBENGHI zbenghiuri s. n. (Fam.) Mic semn negru (natural sau artificial) pe obraz sau pe trup. ♦ (In superstitzii) Semn facut pe fruntea cuiva k sa fie ferit de deochi. [Var.: benchi benghi s. n.] Cf. tc. benek.

benchi sn vz benghi

zbenchi sn vz zbenghi

zbeng² sn vz zbenghi^[1] corectata

zbenghi sn [At: GHICA S. I 66 / V: (reg) zbeng zbenchi (S shi: sbenchi) / S shi: sb~ / Pl: ~uri / E: z + benghi] (Pop) 1 Semn (natural) pe piele (mai ales pe obraz) Si: (pop) benghi (1). 2 (Pgn) Pata. 3 (In superstitzii) Semn facut pe fruntea copiilor pentru a fi feritzi de deochi Si: benghi (3). 4 (Pex; rar) Pata (1).

zbenghi s.n. (pop.) Semn natural sau artificial pe piele mai ales pe obraz; gener. pata; (pop.) benghi. • pl. uri. /z + benghi.

benghiu (sbenghiu) n. 1. bucatzica de tafta neagra ce femeile ishi puneau pe fatza k s’arate mai albe: obrazul dres cu roshu shi ’mpestritzat cu benghiuri AL.; 2. fig. pata sau semn negru: glodu ’tzi lipeshte benghiuri pe nas AL.; 3. pata neagra facuta in fruntea copiilor mici cu cerneala ori cu funingine k prezervativ in contra deochiului: mama i facea cate un benghiu boghet in frunte k sa nushi prapadeasca odorul Cr. 4. o varietate a jocului in arshice: jocul in sbenghiu ISP. [Turc. BENK lit. pata].

sbenghiu n. V. benghiu.

benchĭ v. benghĭ.

zbenghĭ V. benghĭ.

benghi / zbenghi (fam.) s. n. pl. bénghiuri / zbénghiuri

benghi s. n. pl. bénghiuri

benghi

zbenghi (pata) (pop.) s. n. pl. zbénghiuri

bénghi (bénghiuri) s. n. Alunitza naturala sau artificiala. Var. benchi sbenghi; benic s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „alunitza” (SHeineanu II 46; Lokotsch 288). Pentru benic cf. SHeineanu II 17. Introdus in sec. XVI.

zbenghi zbenghiuri s. n. (er.) clitoris.