BENGHI benghiuri s. n. (Popular; shi in forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau mai ales pe obraz. V. alunitza. Guritzai cu benghi negru k un gindacel peo floare. ALECSANDRI P. III 88. ◊ Pata (pe obraz). Ishi privi mult fatzai uscata shi alba... Cu doua benchiuri cirmuzii in umerii obrajilor. VLAHUTZA O. A. 131. De o parte shi de alta i se gramadira sub timple doua benghiuri deo rosheatza k de cirmuz. VLAHUTZA O. A. 142. ◊ (In superstitzii) Semn facut pe fruntea cuiva k sal fereasca de deochi. SHimi facea apoi cite un benchi boghet in frunte k sa nusi prapadeasca odorul! CREANGA 35. Pronuntzat monosilabic. Variante: benchi zbenghi (ODOBESCU S. II 504 GHICA S. 66) s. n.